luni, 29 iunie 2009

TURISM - Ansamblul Sculptural Brancusi din Tg Jiu, Jud. Gorj

Despre Brancusi e mult de scris. Despre operele lui - cu mult mai mult. Nu ma opresc decat asupra Ansamblului creat la Tg Jiu, care a devenit cea mai importanta realizare a sa.


Brancusi accepta in 1936 sa sculpteze un monument in memoria si cinstirea eroilor cazuti in Razboiul incheiat la 1918. Initiativa ii apartie presedintei Ligii Femeilor din Gorj, Arethia Tatarascu, al carei sot era primul ministru acelor vremuri. Locul ales: Tg Jiu.

Pornind de la raul Jiu, care curge de la nord la sud, constituind si o latura de hotar a Gradinii Publice din Tg Jiu (actualul Parc Central), Brancusi a creat o axa de la vest la est, pe care a plasat elementele sculptate ce formeaza complexul.

Pe o distanta de cca 1,8 km gasim insirate Masa Tacerii cu ale sale 12 scaune, urmata de Aleea Scaunelor si Poarta Sarutului, aceasta din urma fiind amplasata la iesirea din parc. Pe axa ce unea aceste opere cu Coloana Infinitului, aflata la iesirea din oras spre Rm Valcea, in acele vremuri existau case. Acestea au fost demolate si proprietarii despagubiti, astfel eliberandu-se spatiul din culoarul de legatura dintre sculpturi. In 1938 pe aceeasi axa se va construi Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, la proiectarea careia a participat insusi Brancusi, biserica fiind inclusa in proiectul complexului sau scultural.
Ultima piesa asezata in complex este Masa Singuratica, plasata dupa Coloana Infinitului.
Intregul complex astfel creat primeste numele de Calea Eroilor, dandu-i-se in timp valentele unei Gradini Initiatice.
Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului - toate reprezinta punctele de referinta ale complexului si asupra acestora ne vom indrepta atentia.


Masa Tacerii



Masa Tacerii este formata dintr-o masa cu diametrul de 2,18 metri si cu o grosime de 43 cm, asezata pe un picior de 1,5 metri. Are 12 scaune cu diametrul de 45 cm si inaltimea de 55 de cm. Masa e realizata din travertin de Banpotoc iar scaunele din piatra de Campulung si conceputa avand ca model mesele taranesti autentice.


Poarta Sarutului

Poarta Sarutului este realizata tot din travertin de Banpotoc, avand forma unui Arc de Trimf. Inalta de 5,3 metri, lunga de 6,6 metri si groasa de 1,7 metri, Poarta Sarutului are sculptate pe stalpii sai basoreliefuri sub forma de cercuri sau sfere taiate pe jumatate. Acestea, formand un intreg, reprezinta sarutul dintre femeie si barbat, barbatul si femeia, plusul si minusul. Privind de jos in susul stalpului se observa asemanarea pana la identificare cu picioarele unei femei, ce se unesc in zona coapselor, in zona pantecului aflandu-se cele doua jumatati ce formeaza intregul.


Coloana Infinitului

Coloana Infinitului este realizata din 15 moduli de fonta de forma romboidala (octaedrici), cu inaltimea de 1,8 metri fiecare. La capete se gaseste cate o jumatate de modul, cel de la baza avand 1,36 metri iar cel din varf fiind de 0,9 metri. Toate modulele sunt fixate pe un stalp de 29,33 metri, amintind de stalpii de sustinere a pridvoarelor din casele traditionale taranesti din Oltenia. Denumirea initiala a fost de "Coloana Recunostintei Fara Sfarsit", Brancusi numind-o pe scurt "Coloana Infinita", si este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului Romaniei, fiind inchinata soldatilor romani morti pe malurile Jiului in primul razboi mondial.

sâmbătă, 27 iunie 2009

TURISM - Stațiunea Rânca

Acolo unde se pare că vârfurile brazilor veșnic verzi ating cerul, unde aerul este pur, înmiresmat, unde susurul izvoarelor și fluierul ciobanilor se întâlnesc cu clinchetul talăngilor, unde oamenii iți zâmbesc binevoitori, la o altitudine de 1600 m deasupra nivelului mării, se află renumita stațiune montana Rânca, străveche vatră de pamânt românesc cu locuri de neasemuite frumuseți.

Infomațiile de mai sus sunt luate de aici. Și nu sunt departe de adevăr.

In stațiunea Rânca se ajunge relativ ușor. Din orasul Novaci, situat in Nord-Estul Gorjului, in aceeasi Oltenie de sub Munte, luăm in piept muntele. Avem de străbătut vreo 18 km până la stațiunea Perlă a Parângului. Drumul e bun, cel puțin până terminăm de urcat. Ultimii 3 km sunt însă apocaliptici. Șoseaua dispare lăsând loc unui drum desfundat, plin de gropi și de bolovani care îți solicită la maxim atât mașina cât si capacitățile de șofer.

Însă merită. Odată ajunși la destinație ni se dechide în fața ochilor un peisaj rupt parcă din poveștile de odinioară. Drumul șerpuind printre pădurile de brazi seculari, pantele abrupte care ne înconjoară, sălbăticia locului, toate astea fac uitați ultimii kilometri care au scos untul din mașină și din șofer. În zare se ridică maiestuos Vârful Păpușa, la peste 2500 metri altitudine, care parcă veghează împrejurimile cu aerul unui străjer împietrit.

La Rânca s-a construit mult. Cel puțin în ultimii ani. Dacă până acum 20 ani aici gaseai pentru cazare o cabană si dormitoarele unei unități militare, acum dezafectată, în prezent exista un hotel de 3 *** si multe, multe pensiuni. După gustul unora - prea multe. S-a construit haotic, fără logică, fără niciun urbanism care să păstreze intactă frumusețea locului. Aici gasim, cred, singura pârtie de ski tăiată de vreo 3 sau 4 drumuri care duc la vilele și pensiunile aflate de o parte și de alta. Tot aici putem admira pe timpul verii gunoaiele rămase în urma șantierelor.

In Rânca funcționează două pârtii de schi, una de nivel mediu cu o lungime de 500 m și una pentru începători de 600m. Aceasta din urmă este dotată cu teleski, nocturna, babyski si sonorizare. De asemenea există și două pârtii de săniuș. Stațiunea permite sporturile de iarnă de la începutul lui noiembrie până la jumătatea lunii mai.

Informații complete despre Stațiunea Rânca puteți găsi aici.

vineri, 26 iunie 2009

TURISM - Cheile Oltetului

Dupa ce ieri am "vizitat" Pestera Muierii din Baia de Fier, continuam cu o alta "minune" a zonei: Cheile Oltetului.



Situate in Comuna Polovragi - Gorj, la distanta mica fata de Pestera Muierii, se deschid in spatele Manastirii Polovragi intr-o salbaticie care iti taie respiratia.


Avand o lungime de cca 2 km, au fost sapate la imbinarea Muntilor Parang cu Muntii Capatanii de apele Raului Oltet. Peretii de stanca lasa impresia ca se ating din loc in loc, distanta dintre cei doi munti fiind pe alocuri de ordinul zecilor de centimetri.


La intrare se află Rezervaţia Naturală Cheile Olteţului care a fost declarată, printr-o lege din anul 2000, arie naturală protejată de interes naţional. Suprafaţa rezervaţiei naturale este de 150 de hectare, aceasta incluzând şi Peştera Polovragi, de asemenea arie naturală protejată de interes naţional.

Atunci când intri pe Cheile Olteţului, civilizaţia rămâne undeva în urmă. Temperatura scade brusc cu aproape 10 grade Celsius, pentru că razele soarelui pătrund cu greu prin vegetaţia abundentă şi printre munţii care formează parcă un acoperiş. O senzaţie plăcută, pe moment, un semn clar că trebuie neapărat să-ţi mai pui o haină pe tine. Pe tot versantul muntelui se pot observa scobituri de diferite dimensiuni şi forme.




Dupa vreo 300 metri, pe partea dreapta a drumului se deschide, ca o hruba, intrarea in Pestera Polovragi. Intrarea este facuta manual, prin anii '50 - '60, odata cu amenajarea drumului forestier/minier (in zona a fost singura exploatare de suprafata - minerit pentru extragerea grafitului din Europa de Est).
In stanga drumului se casca un hau, unde curge Raul Oltet. Acesta isi sapa lin calea la vreo 25 metri sub nivelul drumului, facandu-se greu vizibil de ochiul liber. Interesant este ca apa raului are o temperatura constanta, de cca 9 - 10 grade, indiferent de anotimp.

În continuare, drumul şerpuieşte pe lângă versanţii munţilor, iar privirea îţi fuge de la unul la altul, ca la tenis. După mai bine de un kilometru şi jumătate, spaţiul se lărgeşte, iar încordarea dată de apropierea munţilor se stinge.

joi, 25 iunie 2009

TURISM - Pestera Muierii (Baia de Fier - Gorj)

Incep azi sa prezint, din diverse surse, cateva din destinatiile turistice de mare exceptie ale Romaniei.
Cum subiectivismul iese intotdeauna la suprafata din fiecare, voi incepe cu Pestera Muierii.


PESTERA MUIERILOR
Pestera Muierilor, spendid monument al naturii, este situata geografic in Depresiunea Getica a Olteniei, pe teritoriul comunei Baia de Fier, judetul Gorj.
O ramificatie asfaltata de 7 km pornind in stânga soselei ce leaga orasul Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea porneste din dreptul satului Poenari spre comuna Baia de Fier, asezata la intrarea in cheile râului Galbenul.



Harta

Traversând calcarele jurasice-neocomiene amintitul râu a creat pe versantul drept al cheii cel mai vizitat obiectiv speologic din România. Intre miile de pesteri ale Carpatilor putine au un trecut atât de bogat in intâmplari ca Pestera Muierilor de la Baia de Fier (Gorj).
Numele de Pestera Muierilor, asa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine din faptul ca, in timpuri stravechi, bântuite de razboaie pe când barbatii plecau la lupta impotriva celor care le incalcau tara, femeile si copii se ascundeau in aceasta pestera, transformata in adapost bine aparat si nedescoperit de catre navalitori.




Sala Turcului
Galeriile rezultate ca urmare a carstificarii calcarelor datorita apei infiltrate din râul Galbenul, de-a lungul liniei de fractura NNV spre SSE insumeaza o lungime de aproximativ 3600 m si sunt dispuse 4 niveluri de carstificare. Nivelul inferior subimpartit in doua sectoare: nordic (1500 m) si sudic (880 m) prezinta importanta stiintifica, constituind rezervatia speologica si fiind inaccesibil turistilor.
Etajul superior situat la 40 m altitudine fata de talvegul vaii se compune dintr-o galerie orizontala lunga de 573 m, electrificata si amenajata pentru vizitare, care traverseaza banda de calcare pe toata latimea ei si la care se adauga pâna la lungimea de 1228 m o retea de diverticule, greu accesibile.
Patrunzând prin gura nordica de acces ajungem dupa aproape 20 m intr-o zona in care abunda stalactite care captusesc plafonul alcatuind sub lucirea reflectoarelor o masa compacta de turturi. Sub tavanul impodobit se ridica majestuoasa o formatiune stalagmitica ale carei reliefuri par veritabile tuburi de orga.
La cativa metri de aceste formatiuni se deschide in peretele vestic un culoar ce poate conduce cu foarte mare dificultate chiar pasii specialistilor spre ceea ce acestia au denumit Sectorul nordic al nivelului inferior.



Galerie

Urmarind galeria principala prin care lumina becurilor profileaza in contra-lumina un sanctuar la pasii nostri se ridica din podea o formatiune prin care precipitarea milenara a calcitei a dat o forma asemanatoare unei cupole gotice ce a primit denumirea de Domul Mic. In stânga sub feeria proiectata a reflectoarelor apare ceea ce vizitatorii au numit Sala Altarului. Extaziat de arcadele sustinute de coloanele ce imbina plafonul ridicat cu podeaua vizitatorul isi denumeste chiar fara o sugerare formatiunile; Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare. Imaginea unui sacrificiu practicat de homo sapiens asa cum l-a practicat in mileniile trecute este revitalizata de imaginea Stâncii Insângerate in care scurgerile de oxid de fier au dat dantelariei o finete inegalabila. Mai sus o colonie de lilieci penduleaza in Cupola de 17 m inaltime emitând un sunet asemenea unui clopotel de argint, sunet care e ritmat de picaturile de apa. Spre est, dupa numerosi bolovani, se strecoara o raza de soare ce patrunde prin gura estica a pesterii, gura ce se deschide in versantul abrupt al Cheilor Galbenului.


Revenind la galeria principala electrificata ce se continua spre sud câstigam spectaculozitatea oferita de varietatea coloanelor stalagmitice care atinse cu un corp dur emit sunete asemanatoare unei orgi electronice. La câtiva metri, intr-o sala inalta si larga se afla reconstituit scheletul unui Ursus Spelaeus din dinastia imparatilor acestei pesteri in epoca paleolitica. La câtiva pasi podeaua este presarata cu numeroase bazinete uneori pline cu apa, mai ales primavara. Aceasta zona poarta numele de Bazinele Mari. Plafonul coboara din ce in ce mai amenintator, sub un metru, deasupra podelei, incât lumina becurilorr profileaza o lume ireala de umbre, o lume de basme. Apoi, ca pentru un respiro, o scurgere parietala a imortalizat valurile inspumate ale unei Cascade Impietrite in calcita alba cu adâncituri cenusii.
La câtiva zeci de metri intr-o sala spatioasa o formatiune stalagmitica imbracata parca in mantie orientala cu fes pe cap aminteste de Turcul, care a imprumutat numele sau acestei sali - Sala Turcului. Aici stalagmite uriase, cruste parietale, domuri, concretiuni de tavan iau forme ciudate motiv pentru care au fost numite: Cadâna, Mos Craciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Ranit etc.

Pe o deviatie in stânga, pasind cu atentie Dantela de Piatra si urcând scara metalica ce patrunde in Sala Minunilor cu o bolta ridicata ce ascunde o infinitate de forme, marimi, nuante de precipitare a calcitei. Abundenta si varietatea coloanelor, multitudinea figurilor ciudate finalizate de procesul precipitatiei implica spectatorul intr-o lume ireala. Fascinat de arhitectura ireala din aceasta sala spectatorul se intoarce in Sala Turcului de unde se strecoara prin Poarta, locul unde plafonul coboara din nou la 80 cm deasupra podelei, si ajunge in Sala cu Guano, cu o retea de galerii ce serveste ca loc de refugiu pentru fauna cavernicola.
Coloniile de lilieci adauga plafonului cenusiu al pesterii numeroase pete negre. In afara de speciile de lilieci - Myotis sp. Miniopterus sp. si Rhinolophus sp. - fauna cavernicola a acestei pesteri se compune din miriapode, pseudoscorpioni, paianjeni si numeroase alte nevertebrate inferioare.
Depasind Sala cu Guano, urmeaza un culoar de peste 15 m, unde plafonul pesterii coboara din nou pâna la aproape un metru si este zugravit cu un strat de calcita-apatit, fapt pentru care a primit numele de Plafonul de Argint. Urmeaza Sala Boltilor, unde plafonul este ridicat mult si se sprijina pe arcade semicilindrice. In dreapta acestei sali se afla gura de acces la nivelul inferior sudic, pe care nu-l vom vizita decât imaginar deoarece el constituie o rezervatie stiintifica.
Deci imaginar vom cobori pe scarile metalice pâna la nivelul unde fostul râu a ingramadit haotic omoplati, mandibule, vertebre, cranii. Aceasta galerie a fost numita Galeria Ursilor, deoarece cele mai multe resturi scheletice gasite in ea au fost de Ursus Spelaeus. In cimitirul acesta de necuvântatoare preistorice s-au identificat si resturi scheletice de hiene, lei, vulpi, capre salbatice, lupi, mistreti pazite parca de stalactitele si coloanele insurubate in bolta, de stalagmitele crescute pe acest pat de oase ce par ca niste lumânari zamislite de apa pentru privegherea faunei disparute. Ajunsi la picioarele scarii metalice ne strecuram printr-o galerie ingusta ca apoi sa ne ridicam in picioare si sa admiram Valul Muierii, o galerie de calcita cu falduri fara egal, care este preludiul frumusetilor naturale din Sala Perlelor. Apoi tavanul coboara mult, chiar sub 50 cm si ascunde gururi mici, pline cu apa, si numeroase "perle" presarate pe un pat imaculat de calcita.
Ajungand la ultima scara metalica ne abatem lateral in Sala Musteriana, unde arheologii si paleontologii au scos la lumina zilei numeroase obiecte de cultura, dovezi permanente a omului aici cu multe mii de ani inaintea erei noastre.

Revenind la galeria superioara, intr-o bolta ce acopera o sala mare, vizitatorul zareste un horn ce comunica cu exteriorul, horn caruia localnicii ii spun Cosul Pesterii, probabil in amintirea vremurilor cand focul ardea in mijlocul acestei sali. Iesind prin gura sudica a pesterii coborârea pâna la albia râului Galbenu se face pe o carare betonata, strajuita cu balustrada de sustinere.
P.S. Informatiile sunt de aici

miercuri, 3 iunie 2009

Criza vazuta de la gradinita!

* Azi, educatoarea nu ne-a pus patrunjel in supa. A zis ca e scump si ca ne ajunge un morcov la toata grupa. A mai zis ceva de cheltuielile oamenilor buni, carora li se spune “bugetari” si de un om rau pe care am inteles ca`l cheama Boc si care nu le da bani sa ne cumpere noua mancare. Ca sa primim si felul doi, a trebuit sa promitem ca atunci cand o sa fim mari, n`o sa`l votam niciodata pe Boc ala. Am promis, ca ne durea burtica de foame.

* Azi a fost zi de salariu la Doamna de la grupa noastra, dar nu s`a dat niciun leu, asa ca nu am avut parte de povesti inainte de somnul de pranz. Doamna de la grupa mijlocie a plans si a zis ca pleaca sa ii duca niste foc Guvernului. N`au lasat`o colegele, ca au zis ca nu are rost sa arda niste prosti.

* De maine o sa stam cate doi pe cate un scaun si o sa mancam cuplati cate doi la fiecare farfurie. Educatoarea ne`a spus ca si in Alba ca Zapada, piticii mancau din aceeasi farfurie si beau din aceeasi cana, ca ce credeam noi ? Cand ne-a spus ca Alba ca Zapada a ajuns pe paduri pentru ca fusese disponibilizata de la privati, Ionel a inceput sa planga pana cand Doamna i`a spus “Taci dracului, boule!”.

* Am facut pregatire pentru serbarea de Paste. Eu am avut rol de TVA, dar Mirelutei ii e tare greu, ca ea face pe Acciza si trebuie sa creasca din ora`n ora. Cel mai greu ii e lui Mariusica de la mijlocie, care`l joaca pe nenea domnu Boc si care trebuia sa repete intruna “Programul anticriza este…programul anticriza este…” si pe urma sa planga nepuntincios, de a slabit saracutul 5 kilograme.

* Ne`a spus doamna astazi povestea Cenuseresei. Foarte interesanta, pacat ca era o ratata fara personalitate care habar nu avea ce`i aia cariera adevarata, asa ca muncea fara sa respecte normele minime de igiena. Se pare ca era tolerata in UE doar cu dispensa, ca altfel cine stie isi facea veacul. Spre deosebire de ea, surorile ei aveau bonusuri de performante mai mari, care le ajutau in cariera. Din cate ne`a spus Doamna, Cenusereasa avea grave tulburari de personalitate si i sa parea ca transforma dovlecii in calesti si ca o cauta antreprenorii bogati la telefon si ca`i trimit sms`uri. “O proasta!”, a zis Doamna educatoare si iar a inceput sa planga.

* Diseara trebuie sa le spunem parintilor ca daca mai vor sa ne tina la gradinita, trebuie sa dea cate 10 milioane in plus, ca nu mai sunt bani. A mai zis ca partea cu “Da`i dracului ca au de unde” nu trebuie sa le`o spunem , ca sa nu`i suparam. Mamica a zis foarte bine si ca oricum nu ma mai putea tine la gradinita, ca in realitate numai aia de fitze isi trimit copiii la gradinita si ca adevaratii copii cuminti ies de dimineata in intersectii ca sa isi ajute parintii.

* Azi la cina, taticul i`a spus mamicii ca i s`a redus salariul cu 20 la suta dar ca o sa reziste el cumva. Mama i`a pus din greseala omleta pe fatza, in loc sa i`o aseze in farfurie si i`a spus ca s`a saturat desi nu mancase nimic. Pe urma, nu stiu de unde i`a venit ideea de l`a trimis pe tata la niste caluti mari, carora le`a urat sa faca prostioare cu el. Taticu s`a enervat ca de ce il trimite la caluti si i`a tras o palma. Mamica a tacut si pe urma amandoi a zis ca s`ar angaja bucatari la Guvern ca sa le pune soricioaica`n mancare.


Textul nu imi apartine. El circula de cateva zile pe e-mail, eu nefacand altceva decat sa il reproduc.