TURISM - Cheile Sohodolului - Canionul Gorjului!

Ca sa ajungem la Cheile Sohodolului trebuie sa plecam din Tg Jiu spre Baia de Arama. Dupa vreo 15 km dam de satul Runcu, aflat la 6 km de drumul National. Urcam 2 km din centrul satului si putem sa ne desfatam ochii cu peisajele care ni se deschid in fata.

Cheile Sohodolului, ce se desfăşoară pe 12 km in platforma Gornoviţa, incep de la piciorul muntelui, de acolo de unde se termină satul Runcu in partea de nord, de la izvorul Galciomiţa. Odată - e mult de atunci - din locul in care ne aflăm (la intrarea in chei) şi pînă la izvorul fermecat din gura defileului – Sohodolul curgea numai şi numai sub pamint, printr-un imens tunel, pe care apa şi-l sapase incetul cu incetul, ca un sfredel pe sub munte. Bolta lui s-a prabusit mereu, bucata cu bucata, mancata de apa ploilor de deasupra şi de apa Sohodolului de de desubt. O vale, o albie de rau, asadar, sapate de jos in sus si care a fost taiată odată, un singur uriaş tunel.

Valea, in chei, are fundul ocupat de apa si reprezinta numai albia minora. Atracţia acestei zone o oferă in primul rand relieful carstic. Cu toate ca este o roca tare, dura, care opune o rezistenta mare apelor incarcate cu bioxid de carbon ce curg peste ea, calcarul se lasa dizolvat, si la scara multimilenară a timpului geologic, actiunea de dizolvare se face simtita. La suprafata pamantului si in interiorul masivelor calcaroase, dizolvarea calcarului se face in contact cu apele ce curg permanent, sau cu apele provenite din precipitatii.
Raul cu apa sa repede si limpede se strecoara pe alocuri in patul aluvial dand nastere la Sohodol (etimologic inseamna , ”Valea Seaca” in timpul verii) ca apoi sa apara in puncte diferite pana in satul Stroeşti din comuna Arcani, sub formă de izvoare, cel mai viguros fiind izvorul Jaleşului.

Apa a săpat adânc în calcarele cretacice, care au favorizat procesul de carstifiere, dând peisajului o varietate de chei şi doline, lapiezuri, peşteri şi avene. Pe alocuri, poţi întâlni granitul de Tismana, iar pe stâncile abrupte sclipeşte, în soare, mica alba. Zona este cunoscută şi drept o rezervaţie floristică bogata, aici fiind identificate peste 300 specii de plante vasculare: struţisorul (Selaginella helvetica), ruginiţa (Aspelenium viridis), samanţa soarelui (Heliosperma quadrifidum), garofiţa de stâncă (Dianthus spiculifolius), spanzul purpuriu (Helleborus purpurescens) şi multe altele.

Pe inălţimile ameţitoare cu pereţi prăpăstioşi, gurile de peşteri şi hornuri sunt raspandite haotic iar stancile la limita superioară a versanţilor par turnuri de cetăţi medievale. Pe malul drept al raului, la intrarea in chei, ne apare sus in coasta peştera Popii, larg deschisă, loc de adăpost al omului preistoric, aspectul canionian devine fascinant, lăţimea firului văii este de 8-10 m sau chiar mai ingustă. Aici putem vizita numeroase pesteri care au denumiri variate - Pestera Patrunsa, Garla Vacii, Pestera cu Lilieci, Pestera Narii.
Intregul traseu parcurs este o incantătoare zonă muntoasă cu peisaje demne de admiraţie, cu urme de istorie străveche, cu fenomene carstice de interes ştiinţific, si cu floră şi faună caracteristice.