TURISM - Cetatea Harman, Brasov

Istoria cetăţii Hărmanului se leagă de prezenţa Ordinului Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râşnov şi Sânpetru. Prima atestare documentară a aşezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Intr-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului şi venerabilului convent al mănăstirii Cisterciţilor, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obştesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Ţara Bârsei în părţile Transilvaniei, şi anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) şi Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile şi cele ce ţin de ele…. Pe lângă fragmentele de pictură din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictură se găseşte într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă şi curăţată în anii 1920. Iconografia acestei picturi se evidenţiază printr-o remarcabilă sinteză între pictura apuseană şi cea bizantină. Tema dominantă a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt inspirate din viaţa Fecioarei Maria, dar apar şi figuri de sfinţi apostoli, precum şi scena Răstignirii lui Iisus.

Probabil că în anul 1240, când a fost preluată de cistercienii de la Cârţa, bazilica romanică cu trei nave să fi fost în construcţie. Se păstrează din această etapă majoritatea elementelor de construcţie. Interiorul bisericii este destul de heteroclit, astfel că pe lângă elementele cisterciene (ferestrele cu patru lobi traforaţi de deasupra celor în arc frânt) se conservă şi o serie de elemente din diverse alte perioade. Nava centrală, iniţial acoperită cu un tavan, a fost boltită în 1595, după un incendiu care a devastat atât comuna, cât şi cetatea. Colateralele erau iniţial boltite în cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat în arc frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta iniţială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată în sacristie. Aceasta este boltită în leagăn cu penetraţii şi nervuri din teracotă. Bolta urcă de pe console în formă de capete de bărbaţi cu mustaţă şi femei cu gura întredeschisă. Vizibilă astăzi doar fragmentar, pe pereţii longitudinali ai navei, dar şi pe cel răsăritean, fresca acoperea întreaga biserică până imediat sub tavan. Portalul principal se află pe faţada vestică şi este realizat în stil gotic târziu. În luneta acestuia este pictat pe un fond albastru-cobalt un simbol al sacrificiului, pelicanul care işi hrăneşte puii cu propria carne. De o parte şi de alta a portalului se detaşează, atât la interior, cât şi la exterior, două turnuleţe sub formă de sacnasiu, care adăpostesc scările în spirală ce duc la tribune. În secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativă de a transforma bazilica în stil gotic, însă lucrările nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotniţă, care cu cei 32 de metri ai săi devenea cel mai înalt din Ţara Bârsei. La parter, turnul-clopotniţă se prezintă ca un portic boltit în cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nişe cu metereze, ca şi următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu şi sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul al XVIII-lea. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător, care indică orele şi care datează din secolul al XVI-lea. Turnuleţele de la colţurile acoperişului semnificau, ca şi în cazul altor biserici, autoritatea de ius gladii pe care o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor şi scările lor mobile.

Fortificaţia care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificaţiei de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălţime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În acelaşi timp, stabilea limita şanţului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia şanţul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri era prevăzut cu şapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, maşiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care se închideau. Pentru că în nord era o zonă mlăştinoasă, zidul cetăţii avea o înălţime mai mică şi era dotat doar cu guri de turnare. În faţa intrării se afla o barbacană prevăzută cu două herse, iar deasupra ei se afla turnul măcelarilor. La începutul secolului al XVII-lea a fost ridicată clădirea cu gangul scund de intrare, asemănător cu cel de la Prejmer.

Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial. Monumentul este amplasat în interiorul Bisericii Ortodoxe din comuna Hărman şi este compus dintr-o cruce şi o placă memorială. Acesta a fost ridicat prin strădania lui Ioan Corbu şi a soţiei sale, în anul 1978, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. Crucea are o înălţime de 1,8 m şi este realizată, la fel ca şi placa memorială, din marmură albă. Pe placă este inscripţionat un înscris comemorativ, urmat de numele a 49 de eroi care au murit în Primul Război Mondial şi de numele a 22 eroi, căzuţi în Al Doilea Război Mondial.