Cetatea Devei (Castrum Deve), incoronata de ziduri medievale si avand infatisarea unui bastion impunator este situata pe un con vulcanic format din andezite neogene, impresionanta fortificatie aflandu-se "la trecerea cea mai primejdioasa in Transilvania", in locul unde Muresul formeaza un defileu intre Muntii Apuseni si Muntii Poiana Rusca. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului XIX, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului.
Dealul Cetatii, care domina zona, are o inaltime potrivita unor observari la mari distante, iar datorita formei sale conice si abrupte este usor de aparat. De aceea este sigur ca a fost folosit ca post de paza si observatie din cele mai vechi timpuri.
Desi exista o serie de legende legate de originea indepartata a cetatii, cercetarile stiintifice istorice arata ca Cetatea Devei a fost construita pe la mijlocul veacului al XIII - lea, pe ruinele unor fortificatii daco - romane, ca urmare a navalirii tatarilor din anul 1241 si ca punct de sprijin si de aparare impotriva acestora. Primul document in care este amintita cetatea, dateaza din 1269 si este documentul prin care Stefan, fiul regelui Bela IV o doneaza baronului Chyl din satul Calnic.
Cetatea Devei, declarata monument istoric, se afla situata la o altitudine de 371 m, pe Dealul Cetatii care pe o suprafata de 30 ha adaposteste o vegetatie de un exceptional interes fitogeografic. Datorita importantei sale geologice, botanice si perisagistice, Dealul Cetatii a fost declarat in 1988 rezervatie naturala.
Inca de la inceputul existentei sale, cetatea a indeplinit functii multiple si deosebite, reusind astfel sa se inscrie in paginile zbuciumate ale istoriei Transilvaniei. Astfel ea a participat deseori la luptele care se dadeau pentru domnia tarii sau stapanirea de mosii,a fost resedinta voievodala sau nobiliara,garnizoana, loc de refugiu pentru populatie in momente grele, locul unde s-au dat importante si crancene batalii. Alteori a fost folosita drept inchisoare pentru regi, nobili nesupusi, iobagi rasculati sau luptatori pentru credinta, iar in doua randuri a fost detinatoare a coroanei regilor maghiari. A servit drept dar de impacare pentru adversarii la domnie, cadou de nunta, sau loc de paza a tezaurului unei tinere regine.
Ladislau, voievodul Transilvaniei intre anii 1291-1315 ajunge stapanul cetatii si a locuit aici unde avea o casa domneasca si tinea scaun de judecata cu marii nobili ai Transilvaniei. In 1307, Ladislau il inchide in Cetatea Devei pe Otto regele Ungariei si ii ia si coroana.Regele a fost eliberat, dar coroana regala a ramas la Deva vreo 3 ani dupa care a fost predata noului rege Carol Robert.
In 1444 Iancu de Hunedoara primeste prin donatie regala Cetatea Devei impreuna cu 53 de sate si minele de aur din jurul Bradului,si cetatea ramane timp de mai bine de jumatate de secol in stapanirea Corvinilor, pana in 1504 cand trece din nou in mana regilor maghiari. In 1535, imparatul Ferdinand daruieste cetatea rivalului sau Ioan de Zapolya, regele Ungariei, drept semn de impacare. Acesta o va oferi ca dar de nunta sotiei sale Isabella, fiica de 20 de ani a regelui Poloniei. Ioan de Zapolya moare la Sebes in data de 22 iulie 1540 si este adus pe un catafalc regal in Cetatea Devei unde este expus impreuna cu coroana Ungariei timp de trei saptamani, vegheat de curteni si nobilime. Stapana a cetatii si domeniului Deva, ramane astfel tanara regina Isabella, care vine si sta aici de mai multe ori, timp de cateva saptamani si uneori chiar cateva luni, iar in 1549 isi aduce si tezaurul personal pe care il pune sub o puternica paza in cetate.
In perioada 1551 - 1555 cetatea se gaseste sub ocupatie austriaca de scurta durata, caci este cucerita de generalul Giovani Batista Castaldo, care vroia sa rapeasca si coroana tarii de la regina Isabella si fiul ei. In anii 1550, 1552 si 1557 cetatea a suferit o serie de atacuri otomane, iar in 1557 este ocupata de sultanul Soliman cel Mare. Acesta o va preda insa reginei Isabella, deoarece regina recunoscuse in anul 1541 suveranitatea otomana in zona.
David Ferencz (Francis David), intemeietorul bisericii unitariene, care proclama libertatea religioasa la Dieta de la Turda ?n 1568 a fost acuzat de reforma religioasa cativa ani mai tarziu, condamnat si inchis in Cetatea Devei unde a murit la data de 15 noiembrie 1579. In celula in care a fost inchis David Ferencz a fost pusa o placa comemorativa in anul 1948.
In 1581 cetatea ajunge in proprietatea lui Francisc Geszthy care o stapaneste pana in 1595. In testamentul sau el scria ca nimeni sa nu-i caute tezaurul, deoarece l-a ascuns in asa fel incat nimeni sa nu-l gaseasca, iar aceasta afirmatie i-a facut pe multi de-a lungul timpului sa caute comori in zona cetatii. Dupa moartea subita a lui Geszthy, cetatea trece in stapanirea cancelarului baron Iosica Stefan din Branisca.
In anul 1600, Mihai Viteazul, insotit de o suita de aproximativ 100 de oameni si aflandu-se in drum spre curtea imparatului Rudolf al II-lea, trece pe langa Cetatea Devei de unde nobilimea trage cu tunurile asupra lui. "Din Cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si innecara in Mures mai multi dintre ai mei" avea el sa marturiseasca mai tarziu. Sigismund Bathory reintors pentru a treia oara in Ardeal in incercarea de a-si recupera tronul, se refugiaza in Cetatea Devei in anul 1601 dupa care daruieste cetatea unui devotat comandant al sau, George Borbely. Nu peste mult timp, stapan al Transilvaniei ajunge generalul George Basta, un valon belgian, care ocupa Cetatea Devei, ca fiind ultima cetate ardeleneasca pe care a cucerit-o.
Tot in cetate, la 9 septembrie 1603, Basta convoaca dieta ardeleana pentru a obtine juramant de credinta fata de imparatul austriac Rudolf al II-lea. Dar, dupa numai doi ani, trupele austriece sant alungate din cetate de catre Stefan Bocskai care conducea lupta maselor rasculate impotriva stapanirii habsburgice.
In 1607, dupa moartea lui Bocskay, dieta tarii hotaraste ca Cetatea Devei sa ramana numai in stapanirea voievozilor ardeleni, lucru ce va ramane valabil aproape tot secolul XVII. Astfel cetatea a apartinut principelui Gabriel Bethlen care a adaugat constructiei un bastion rotund ce servea ca inchisoare si camera de tortura, iar dupa moartea lui, stapan al cetatii ajunge fratele acestuia, Stefan Bethlen, numit si "micul principe". Acesta se casatoreste cu o frumoasa fata de 18 ani, Maria Szechy, dar moare in curand iar cetatea si domeniul cetatii ii raman tinerei vaduve. Venus de Murany, cum a fost numita aceasta cocheta si fascinanta femeie in literatura maghiara, se casatoreste in anul 1634 cu nobilul Stefan Kun si se muta la mosia acestuia langa Satu Mare. Dupa un timp isi paraseste sotul si fuge calare la Deva. Acesta, infuriat vine insotit de o ceata de calareti la Deva pentru a-si duce sotia acasa. Maria auzind zgomotul facut de atacatori la portile castelului, sare pe fereastra si fuge in cetate impreuna cu slujitorii ei devotati. Din cetate trage salve de tun si de pusti asupra atacatorilor si ii pune pe fuga.
In 1640 Maria Szechy vinde cetatea si domeniul principelui Gheorghe Rakoczy I pentru suma de 6.000 de taleri. Cu aceasta ocazie, la 30 noiembrie 1640 s-a facut inventarul cetatii si al domeniului.Documentul este cel mai vechi inventar cunoscut si din el ne putem face o idee despre cum arata cetatea si domeniul. Exista insa si o descriere interesanta a cetatii, facuta de Nicolae Bethlen in 1660.
Gheorghe Rakoczy I face o reparatie generala a cetatii si castelului, ridica noi ziduri si bastioane, construieste o fantana interna pentru apa de baut si capteaza un izvor langa poarta de jos. Apoi, catre sfarsitul domniei lui, daruieste cetatea lui Acatiu Barcsay, prefectul comitatului Hunedoara. In perioada stapanirii austriece asupra Transilvaniei, cetatea este ocupata de generalul Caraffa Antonio cu armata imperiala, iar imparatul Leopold I o trece definitiv in proprietatea dinastiei habsburgice prin diploma din 1692. In fapt, ea va ramane sub stapanire austriaca pana in a doua jumatate a secolului XIX. In 1706 cetatea este ocupata de taranii rasculati condusi de Francisc Rakoczy al II-lea, dupa un asediu de cateva luni.
In 1713 au loc mari lucrari de reparatii la cetate ordonate si conduse de generalul grof Ion Steinville. S-au construit atunci ziduri exterioare, s-au reparat portile, s-au zidit doua noi bastioane si camere de locuit. Tot atunci directia de tragere si linia de atac din cetate au fost indreptate catre strazile principale ale orasului. Desi refacuta si modernizata, in 1721 cetatea a fost ocupata de taranii rasculati din Dobra, care s-au razvratit pentru a scapa de robotele pentru cetate si domeniu.Reparatii si consolidari se mai fac in 1752, dar importanta strategica a cetatii scade tot mai mult, datorita dezvoltarii artileriei. Ea ramane totusi un loc de refugiu pentru nobili in cazuri de revolte ale populatiei. Astfel in 1784 in timpul rascoalei lui Horea, Closca si Crisan, mai multi nobili de la tara, functionari ai statului si slujbasi de comitat s-au refugiat in cetate unde au fost asediati de rasculati. In 6 noiembrie 1784 taranii ataca cetatea dar sant respinsi de trupele imperiale fara victime. A doua zi dimineata un grup de 400 de rasculati printre care se aflau si lucratori minieri din Certej si Hondol dau un al doilea atac asupra cetatii dar sant respinsi de 144 de soldati graniceri si 22 nobili calari. Inghesuiti langa Mures, aproape 200 de tarani au fost ucisi,innecati sau facuti prizonieri.Cei prinsi sant executati prin taierea capului cu palosul. La 11 noiembrie, taranii convinsi ca nobili vor ceda, trimit un ultimatum prin care cereau: "Nobilul comitat, impreuna cu toti stapanii de mosii si cu toata semintia lor sa jure pe cruce; nobili sa nu mai fie, ci fiecare daca va putea gasi o slujba sa traiasca din aceea. Nobilii stapani pe mosii sa paraseasca odata pentru totdeauna mosiile nemesesti. Si ei sa plateasca dare ca poporul de rand. Daca comitele si nobilii stapani de mosii se vor invoi la aceasta, taranii le fagaduiesc pace, iar in semnul pacii sa ridice pe cetate, pe la marginile orasului, pe prajini cat mai inalte, steaguri albe".Dar nobilii nu se preadu si rascoala este innabusita.
Un timp cetatea a fost lasata in parasire. Dar in 1817, imparatul Francisc I, trecand prin Deva,a hotarat sa o restaureze, cheltuind pentru asta 216.000 florini.Ultimul rol jucat de cetate in lunga sa istorie,a fost in timpul revolutiei din 1848-1849. Asediata si impresurata de circa 2000 de revolutionari, cetatea nu a putut totusi fi ocupata decat dupa ce din lipsa apei si a alimentelor, garnizoana s-a predat la 17 mai 1849.
Insa, la 13 august 1849, la orele 9 dimineata, o explozie zguduitoare a depozitului de munitie a aruncat in aer zidurile cetatii, transformand-o intr-o ruina si omorand pe cei 38 de soldati revolutionari ce se aflau in cetate. Cu acest tragic eveniment s-a incheiat definitiv rolul militar al puternicei cetati a Devei. O descriere interesanta a cetatii inainte de explozie o face istoricul maghiar Kovary Laszlo.
Cetatea a ramas totusi o podoaba naturala si istorica a orasului si catre sfarsitul secolului al XIX - lea cativa intelectuali localnici grupati in Societatea istorica si arheologica a judetului Hunedoara ridica problema ingrijirii si intretinerii ei.
Astfel in 1887 incep a se realiza cai de acces si plimbare pe deal, a se planta mii de puieti de arbori, iar pe alei s-au instalat cateva banci. In 1900-1905 s-au facut lucrari de consolidare a zidurilor si subteranelor, s-a curatat molozul si pietrisul,s-a ridicat o casa a paznicului cetatii in zona parcului, s-a construit un mic chiosc pe stanci (care a rezistat pana in 1940) si s-a realizat tunelul de trecere pe sub stanca.
In 1942-1943 in tunel s-a deschis o galerie pentru adapost antiaerian. In anul 1960 s-au refacut caile de acces, s-au pus mai multe banci, s-au plantat arbori, s-a facut iluminarea zidurilor cetatii, iar la poalele cetatii s-a construit restaurantul Perla in fata caruia s-a amenajat o parcare.
La 11 august 1999, chiar in ziua eclipsei, intre ruinele cetatii, timp de 17 ore si jumatate a avut loc un spectacol evocand lupta dacilor cu romanii.
Dealul Cetatii, care domina zona, are o inaltime potrivita unor observari la mari distante, iar datorita formei sale conice si abrupte este usor de aparat. De aceea este sigur ca a fost folosit ca post de paza si observatie din cele mai vechi timpuri.
Desi exista o serie de legende legate de originea indepartata a cetatii, cercetarile stiintifice istorice arata ca Cetatea Devei a fost construita pe la mijlocul veacului al XIII - lea, pe ruinele unor fortificatii daco - romane, ca urmare a navalirii tatarilor din anul 1241 si ca punct de sprijin si de aparare impotriva acestora. Primul document in care este amintita cetatea, dateaza din 1269 si este documentul prin care Stefan, fiul regelui Bela IV o doneaza baronului Chyl din satul Calnic.
Cetatea Devei, declarata monument istoric, se afla situata la o altitudine de 371 m, pe Dealul Cetatii care pe o suprafata de 30 ha adaposteste o vegetatie de un exceptional interes fitogeografic. Datorita importantei sale geologice, botanice si perisagistice, Dealul Cetatii a fost declarat in 1988 rezervatie naturala.
Inca de la inceputul existentei sale, cetatea a indeplinit functii multiple si deosebite, reusind astfel sa se inscrie in paginile zbuciumate ale istoriei Transilvaniei. Astfel ea a participat deseori la luptele care se dadeau pentru domnia tarii sau stapanirea de mosii,a fost resedinta voievodala sau nobiliara,garnizoana, loc de refugiu pentru populatie in momente grele, locul unde s-au dat importante si crancene batalii. Alteori a fost folosita drept inchisoare pentru regi, nobili nesupusi, iobagi rasculati sau luptatori pentru credinta, iar in doua randuri a fost detinatoare a coroanei regilor maghiari. A servit drept dar de impacare pentru adversarii la domnie, cadou de nunta, sau loc de paza a tezaurului unei tinere regine.
Ladislau, voievodul Transilvaniei intre anii 1291-1315 ajunge stapanul cetatii si a locuit aici unde avea o casa domneasca si tinea scaun de judecata cu marii nobili ai Transilvaniei. In 1307, Ladislau il inchide in Cetatea Devei pe Otto regele Ungariei si ii ia si coroana.Regele a fost eliberat, dar coroana regala a ramas la Deva vreo 3 ani dupa care a fost predata noului rege Carol Robert.
In 1444 Iancu de Hunedoara primeste prin donatie regala Cetatea Devei impreuna cu 53 de sate si minele de aur din jurul Bradului,si cetatea ramane timp de mai bine de jumatate de secol in stapanirea Corvinilor, pana in 1504 cand trece din nou in mana regilor maghiari. In 1535, imparatul Ferdinand daruieste cetatea rivalului sau Ioan de Zapolya, regele Ungariei, drept semn de impacare. Acesta o va oferi ca dar de nunta sotiei sale Isabella, fiica de 20 de ani a regelui Poloniei. Ioan de Zapolya moare la Sebes in data de 22 iulie 1540 si este adus pe un catafalc regal in Cetatea Devei unde este expus impreuna cu coroana Ungariei timp de trei saptamani, vegheat de curteni si nobilime. Stapana a cetatii si domeniului Deva, ramane astfel tanara regina Isabella, care vine si sta aici de mai multe ori, timp de cateva saptamani si uneori chiar cateva luni, iar in 1549 isi aduce si tezaurul personal pe care il pune sub o puternica paza in cetate.
In perioada 1551 - 1555 cetatea se gaseste sub ocupatie austriaca de scurta durata, caci este cucerita de generalul Giovani Batista Castaldo, care vroia sa rapeasca si coroana tarii de la regina Isabella si fiul ei. In anii 1550, 1552 si 1557 cetatea a suferit o serie de atacuri otomane, iar in 1557 este ocupata de sultanul Soliman cel Mare. Acesta o va preda insa reginei Isabella, deoarece regina recunoscuse in anul 1541 suveranitatea otomana in zona.
David Ferencz (Francis David), intemeietorul bisericii unitariene, care proclama libertatea religioasa la Dieta de la Turda ?n 1568 a fost acuzat de reforma religioasa cativa ani mai tarziu, condamnat si inchis in Cetatea Devei unde a murit la data de 15 noiembrie 1579. In celula in care a fost inchis David Ferencz a fost pusa o placa comemorativa in anul 1948.
In 1581 cetatea ajunge in proprietatea lui Francisc Geszthy care o stapaneste pana in 1595. In testamentul sau el scria ca nimeni sa nu-i caute tezaurul, deoarece l-a ascuns in asa fel incat nimeni sa nu-l gaseasca, iar aceasta afirmatie i-a facut pe multi de-a lungul timpului sa caute comori in zona cetatii. Dupa moartea subita a lui Geszthy, cetatea trece in stapanirea cancelarului baron Iosica Stefan din Branisca.
In anul 1600, Mihai Viteazul, insotit de o suita de aproximativ 100 de oameni si aflandu-se in drum spre curtea imparatului Rudolf al II-lea, trece pe langa Cetatea Devei de unde nobilimea trage cu tunurile asupra lui. "Din Cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si innecara in Mures mai multi dintre ai mei" avea el sa marturiseasca mai tarziu. Sigismund Bathory reintors pentru a treia oara in Ardeal in incercarea de a-si recupera tronul, se refugiaza in Cetatea Devei in anul 1601 dupa care daruieste cetatea unui devotat comandant al sau, George Borbely. Nu peste mult timp, stapan al Transilvaniei ajunge generalul George Basta, un valon belgian, care ocupa Cetatea Devei, ca fiind ultima cetate ardeleneasca pe care a cucerit-o.
Tot in cetate, la 9 septembrie 1603, Basta convoaca dieta ardeleana pentru a obtine juramant de credinta fata de imparatul austriac Rudolf al II-lea. Dar, dupa numai doi ani, trupele austriece sant alungate din cetate de catre Stefan Bocskai care conducea lupta maselor rasculate impotriva stapanirii habsburgice.
In 1607, dupa moartea lui Bocskay, dieta tarii hotaraste ca Cetatea Devei sa ramana numai in stapanirea voievozilor ardeleni, lucru ce va ramane valabil aproape tot secolul XVII. Astfel cetatea a apartinut principelui Gabriel Bethlen care a adaugat constructiei un bastion rotund ce servea ca inchisoare si camera de tortura, iar dupa moartea lui, stapan al cetatii ajunge fratele acestuia, Stefan Bethlen, numit si "micul principe". Acesta se casatoreste cu o frumoasa fata de 18 ani, Maria Szechy, dar moare in curand iar cetatea si domeniul cetatii ii raman tinerei vaduve. Venus de Murany, cum a fost numita aceasta cocheta si fascinanta femeie in literatura maghiara, se casatoreste in anul 1634 cu nobilul Stefan Kun si se muta la mosia acestuia langa Satu Mare. Dupa un timp isi paraseste sotul si fuge calare la Deva. Acesta, infuriat vine insotit de o ceata de calareti la Deva pentru a-si duce sotia acasa. Maria auzind zgomotul facut de atacatori la portile castelului, sare pe fereastra si fuge in cetate impreuna cu slujitorii ei devotati. Din cetate trage salve de tun si de pusti asupra atacatorilor si ii pune pe fuga.
In 1640 Maria Szechy vinde cetatea si domeniul principelui Gheorghe Rakoczy I pentru suma de 6.000 de taleri. Cu aceasta ocazie, la 30 noiembrie 1640 s-a facut inventarul cetatii si al domeniului.Documentul este cel mai vechi inventar cunoscut si din el ne putem face o idee despre cum arata cetatea si domeniul. Exista insa si o descriere interesanta a cetatii, facuta de Nicolae Bethlen in 1660.
Gheorghe Rakoczy I face o reparatie generala a cetatii si castelului, ridica noi ziduri si bastioane, construieste o fantana interna pentru apa de baut si capteaza un izvor langa poarta de jos. Apoi, catre sfarsitul domniei lui, daruieste cetatea lui Acatiu Barcsay, prefectul comitatului Hunedoara. In perioada stapanirii austriece asupra Transilvaniei, cetatea este ocupata de generalul Caraffa Antonio cu armata imperiala, iar imparatul Leopold I o trece definitiv in proprietatea dinastiei habsburgice prin diploma din 1692. In fapt, ea va ramane sub stapanire austriaca pana in a doua jumatate a secolului XIX. In 1706 cetatea este ocupata de taranii rasculati condusi de Francisc Rakoczy al II-lea, dupa un asediu de cateva luni.
In 1713 au loc mari lucrari de reparatii la cetate ordonate si conduse de generalul grof Ion Steinville. S-au construit atunci ziduri exterioare, s-au reparat portile, s-au zidit doua noi bastioane si camere de locuit. Tot atunci directia de tragere si linia de atac din cetate au fost indreptate catre strazile principale ale orasului. Desi refacuta si modernizata, in 1721 cetatea a fost ocupata de taranii rasculati din Dobra, care s-au razvratit pentru a scapa de robotele pentru cetate si domeniu.Reparatii si consolidari se mai fac in 1752, dar importanta strategica a cetatii scade tot mai mult, datorita dezvoltarii artileriei. Ea ramane totusi un loc de refugiu pentru nobili in cazuri de revolte ale populatiei. Astfel in 1784 in timpul rascoalei lui Horea, Closca si Crisan, mai multi nobili de la tara, functionari ai statului si slujbasi de comitat s-au refugiat in cetate unde au fost asediati de rasculati. In 6 noiembrie 1784 taranii ataca cetatea dar sant respinsi de trupele imperiale fara victime. A doua zi dimineata un grup de 400 de rasculati printre care se aflau si lucratori minieri din Certej si Hondol dau un al doilea atac asupra cetatii dar sant respinsi de 144 de soldati graniceri si 22 nobili calari. Inghesuiti langa Mures, aproape 200 de tarani au fost ucisi,innecati sau facuti prizonieri.Cei prinsi sant executati prin taierea capului cu palosul. La 11 noiembrie, taranii convinsi ca nobili vor ceda, trimit un ultimatum prin care cereau: "Nobilul comitat, impreuna cu toti stapanii de mosii si cu toata semintia lor sa jure pe cruce; nobili sa nu mai fie, ci fiecare daca va putea gasi o slujba sa traiasca din aceea. Nobilii stapani pe mosii sa paraseasca odata pentru totdeauna mosiile nemesesti. Si ei sa plateasca dare ca poporul de rand. Daca comitele si nobilii stapani de mosii se vor invoi la aceasta, taranii le fagaduiesc pace, iar in semnul pacii sa ridice pe cetate, pe la marginile orasului, pe prajini cat mai inalte, steaguri albe".Dar nobilii nu se preadu si rascoala este innabusita.
Un timp cetatea a fost lasata in parasire. Dar in 1817, imparatul Francisc I, trecand prin Deva,a hotarat sa o restaureze, cheltuind pentru asta 216.000 florini.Ultimul rol jucat de cetate in lunga sa istorie,a fost in timpul revolutiei din 1848-1849. Asediata si impresurata de circa 2000 de revolutionari, cetatea nu a putut totusi fi ocupata decat dupa ce din lipsa apei si a alimentelor, garnizoana s-a predat la 17 mai 1849.
Insa, la 13 august 1849, la orele 9 dimineata, o explozie zguduitoare a depozitului de munitie a aruncat in aer zidurile cetatii, transformand-o intr-o ruina si omorand pe cei 38 de soldati revolutionari ce se aflau in cetate. Cu acest tragic eveniment s-a incheiat definitiv rolul militar al puternicei cetati a Devei. O descriere interesanta a cetatii inainte de explozie o face istoricul maghiar Kovary Laszlo.
Cetatea a ramas totusi o podoaba naturala si istorica a orasului si catre sfarsitul secolului al XIX - lea cativa intelectuali localnici grupati in Societatea istorica si arheologica a judetului Hunedoara ridica problema ingrijirii si intretinerii ei.
Astfel in 1887 incep a se realiza cai de acces si plimbare pe deal, a se planta mii de puieti de arbori, iar pe alei s-au instalat cateva banci. In 1900-1905 s-au facut lucrari de consolidare a zidurilor si subteranelor, s-a curatat molozul si pietrisul,s-a ridicat o casa a paznicului cetatii in zona parcului, s-a construit un mic chiosc pe stanci (care a rezistat pana in 1940) si s-a realizat tunelul de trecere pe sub stanca.
In 1942-1943 in tunel s-a deschis o galerie pentru adapost antiaerian. In anul 1960 s-au refacut caile de acces, s-au pus mai multe banci, s-au plantat arbori, s-a facut iluminarea zidurilor cetatii, iar la poalele cetatii s-a construit restaurantul Perla in fata caruia s-a amenajat o parcare.
La 11 august 1999, chiar in ziua eclipsei, intre ruinele cetatii, timp de 17 ore si jumatate a avut loc un spectacol evocand lupta dacilor cu romanii.
In anul 2008, cu ocazia lucrarilor de restaurare a Cetatii, arheologii Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane au facut mai multe descoperiri importante in incinta Cetatii Devei. Este vorba de vestigii ale Evului Mediu. "Au fost gasite urme ale unor ansambluri de locuinte, fortificatii, sisteme de aductiune a apei, fragmente de arma sau monede", a declarat Marcel Morar. Cea mai recenta descoperire arheologica a fost facuta in luna iunie, cand arheologii de la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva au gasit in incinta Cetatii Deva ruinele unui turn din piatra din secolul al XIII-lea si mai multe obiecte din ceramica, fier si bronz.
Intentionand punerea in valoare a monumentului precum si atragerea de turisti in zona, primaria orasului a decis instalarea unei telecabinei electrice pe sine. Lucrarile au inceput in luna septembrie 2003 si au fost finalizate in luna iunie 2005. Proiectul a fost intocmit de arhitectul Eugen Ilisiu, iar lucrarile de constructii si montajul au fost realizate de firma deveana Metal Expres.
Intentionand punerea in valoare a monumentului precum si atragerea de turisti in zona, primaria orasului a decis instalarea unei telecabinei electrice pe sine. Lucrarile au inceput in luna septembrie 2003 si au fost finalizate in luna iunie 2005. Proiectul a fost intocmit de arhitectul Eugen Ilisiu, iar lucrarile de constructii si montajul au fost realizate de firma deveana Metal Expres.
Telecabina este singurul ascensor inclinat din Romania, iar din punct de vedere al lungimii traseului (278 metri) si a diferentei de nivel (158 metri) este primul din Europa. Avand 16 locuri si folosind sistemul planului inclinat, telecabina faciliteaza accesul pe cetate al turistilor.
Primaria mizeaza si pe faptul ca instalarea telecabinei va atrage potentiali finantatori in activitatile comerciale, pe care autoritatea tutelara intentioneaza sa le sustina la 184 m inaltime, fara sa aduca prejudicii monumentului. Insa, pe sit este necesara o cercetare arheologica exhaustiva si un proiect complex de conservare-restaurare pentru punerea in valoare a vestigiilor.
Postări
Un comentariu:
O descriere deosebita a cetatii orasului Deva, unde m-am nascut si traiesc. Felicitari!
Trimiteți un comentariu