TURISM - Conacul Rosetti-Solescu, Vaslui

Conacul Rosetti-Solescu a fost construit la începutul secolului al XIX-lea (în jurul anului 1827) de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu. Clădirea conacului a fost construită din cărămidă, pe fundaţie de piatră, în stilul arhitecturii moldoveneşti, îmbinând elemente tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic, predominant în Europa acelor vremuri.

Conacul are trei nivele (demisol, parter şi etaj), camerele fiind grupate în jurul unui hol central, din care se accede în toate camerele prin intermediul culoarelor. În holul central se află o scară monumentală de lemn cu balustrada sculptată. Latura de est a faţadei are o boltă de trăsură cu arcade la parter şi o terasă neacoperită la etaj. În acest conac, a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti cu soţia sa, Ecaterina (Catinca), şi cu cei cinci copii (3 băieţi – Constantin, Theodor şi Dumitru; şi 2 fete – Elena şi Zoe). Aici a avut loc la data de 30 aprilie/12 mai 1844 cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, pe atunci preşedinte al Judecătoriei Covurlui.

După moartea postelnicului Iordache Rosetti la 10 ianuarie 1846, în conac a locuit singură soţia sa, Ecaterina. Aceasta a murit la 11 aprilie 1869, moşia şi conacul de la Soleşti fiind moştenite de fiul ei, Theodor. Cum acesta nu avea posibilitatea să se ocupe cu întreţinerea moşiei, a vândut moşia şi conacul către fratele său mai mare, Constantin. După moartea acestuia din urmă, moşia a fost moştenită de fiul său, Gheorghe Rosetti-Solescu, fost ministru plenipotenţiar al României la Sankt Petersburg timp de 40 de ani, apoi de fiul său, Theodor Gh. Rosetti. La data de 30 aprilie 1909, au fost aduse aici rămăşiţele pământeşti ale Elenei Cuza, care au fost înmormântate în curtea bisericii, lângă cele ale mamei sale. Fiul lui Theodor Gh. Rosetti, Georges Rosetti, a plecat în Franţa imediat după venirea comuniştilor la putere.

După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1949, conacul a fost naţionalizat de stat şi trecut în proprietatea Sfatului Popular al comunei Soleşti, aici funcţionând şcoala satului (1948-1977). Afectată de cutremurul din 4 martie 1977, clădirea a fost transferată către Muzeul Judeţean Vaslui, dar lucrările de restaurare a conacului nu au fost finalizate. După răsturnarea regimului comunist, conacul a fost revendicat de către urmaşii familiei Rosetti-Solescu, stabiliţi în Germania sau Franţa, aceştia cerând statului român 200.000 de dolari pentru a vinde clădirea. Ca urmare a situaţiei juridice neclare a conacului, acesta a început să se degradeze, astăzi fiind practic o ruină. Conacul a fost vandalizat de oameni: zidurile sunt fisurate şi parţial căzute, tabla din aramă de pe acoperiş a fost înlocuită cu una ruginită şi spartă pe alocuri, plafoanele sunt prăbuşite, pardoselile şi tâmplăriile din lemn au fost furate de localnici şi puse pe foc. De asemenea, copacii din parcul conacului, unii cu valoare istorică, au fost tăiaţi de localnici.

În partea de est a curţii boiereşti, Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu şi mama doamnei Elena Cuza) a construit între anii 1859-1860 o biserică-paraclis cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". După finalizarea construcţiei, au fost mutate într-o criptă aflată în partea de sud a pronaosului bisericii osemintele postelnicului Iordache Rosetti şi a mamei sale Catrina Gavriliţa Catargi, ambii decedaţi la 10 ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare.

Biserica a fost construită din cărămidă pe fundaţie de piatră, fiind iniţial acoperită cu şindrilă. Ea are formă de navă dreptunghiulară, cu absida altarului semicirculară, turn-clopotniţă deasupra pronaosului şi intrare prin partea de vest. În decorarea frontoanelor s-au folosit elemente de stil neoclasic: fronton sprijinit pe doi stâlpi, ferestre cu deschidere în arc, profile simple sub cornişă, friză de arcaturi la turn. Biserica a îndeplinit funcţia de paraclis al curţii boiereşti până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu, proprietarul moşiei Soleşti, ministru plenipotenţiar la Sankt Petersburg, a donat-o satului, aceasta devenind biserică parohială. Biserica a suferit mai multe reparaţii în decursul timpului. Astfel, turnul clopotniţă a fost reparat în anul 1900 şi refăcut în 1945, acoperişul de şindrilă a fost înlocuit în 1902 cu unul de tablă, în 1960 s-au făcut intervenţii la fronton. Biserica a fost consolidată în anul 1988. Biserica adăposteşte valoroase obiecte de cult, printre care menţionăm o evanghelie argintată, un chivot de argint şi o dveră pluşată despre care se spune că ar fi donaţia Doamnei Elena Cuza, cărţi vechi cu litere chirilice (legate în piele), veşminte din mătase naturală.

În curtea bisericii se află înmormântaţi mai mulţi membri ai familiei boiereşti Rosetti-Solescu: Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1825-1909), mama sa Ecaterina Rosetti (1800-1869), fiica logofătului Dumitrache Sturza, Gheorghe Rosetti (1853-1916) şi soţia sa Olga Giers-Rosetti (1853-1924), fiica ambasadorului francez la Petrograd.

Sursa.

Locatie:


Vizualizare hartă mărită