TURISM - Cetatea Tomisului

Cele mai vechi dovezi ale existentei umane in vatra Constantei au fost gasite pe malul lacului Tabacarie, in perimetrul actualului cartier Tomis Nord si constau in materiale arheologice atribuite culturii eneolitice Gumelnita (mileniul V a.Chr.).

Pentru perioada de sfarsit a epocii bronzului si inceputul epocii ferului (sec.XII a.Chr.), orasul Constanta este reprezentat in sfera arheologica de o mare si importanta descoperire: un depozit format din 38 obiecte din bronz, excavat in cartierul Palas, care se compune din 12 celturi, 23 securi, un varf de cutit, 2 turte – toate in greutate de peste 7 kg. Marturiile arheologice ne conduc mai departe, catre secolele VII-VI a.Chr., cand in perimetrul orasului actual avem prezente urme de locuire traco-getice. Aparitia si stabilirea grecilor in zona peninsulara a orasului actual, in sec.VI a.Chr. constituie un fenomen ce trebuie integrat procesului urias de emigrare, cunoscut sub numele de colonizarea greaca, in care o parte a lumii grecesti porneste catre alte lumi, in secolele VIII-VI a.Chr..

Initial Tomisul trebuie sa fi fost un EMPORION ionian (factorie comerciala ce precede constituirea coloniei propriu-zise), dupa cum demonstreaza sapaturile arheologice efectuate in Parcul Catedralei. Abia in epoca elenistica (secolele IV-I a.Chr.), cetatea va capata atributele unui polis. In acest interval de timp importanta orasului creste, fiind acumulate bogatii, care permit locuitorilor sa ridice edificii publice sau private elegante, din piatra sau marmura, apeducte s.a., din care ne-au mai ramas putine, dar elocvente marturii: coloane, ancadramente, firize, fragmente de capitele s.a.. Tot acum se ridica un zid de aparare dupa modelul celor vest-pontice-Histria si Callatis – iar locuitorii isi organizeaza viata sociala si politica dupa modelul ionian - autoritatea suprema o are ADUNAREA POPORULUI, SFATUL acestuia constituind puterea executiva.

Incepand cu secolul I a.Chr. situatia geopolitica a intregului tarm vest-pontic sufera transformari, prin aparitia romanilor in anii 72/71 a.Chr., moment in care orasele trec sub activitate romana, pentru ca in jurul anului 55 a.Chr. sa treaca sub activitatea regelui Burebista (pana la moartea acestuia, in anul 44 a.Chr.). Pentru scurta vreme orasul Tomis isi va recapata independenta, in anii 29/28 a.Chr. romanii revenind pe tarmul vest-pontic. Inca din primii ani ai prezentei romane, orasele grecesti se vor constitui intr-o uniune, mai intai formata din cinci cetati – Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic) si Odessos(Varna) – apoi din sase cetati – se va adauga Mesembria (Nesebar), resedinta uniunii aflandu-se pentru scurta vreme la Odessos, pentru ca mai apoi sa o preia Tomisul. Tot in Tomis isi avea sediul comandantul militar roman al coastei de vest a Pontului Euxin, marturie a importantei orasului in ochii romanilor.

Referiri si aluzii la viata tomitana de la inceputul secolului I p.Chr. desprindem chiar opera lui Ovidiu, poet roman exilat (9-17 p.Chr.) aici din ordinul imparatului Octavian Augustus. Tomisul devine o a doua patrie a nefericitului sulmonez, care moare aici in anul 17 p.Chr., fiind inmormantat, dupa cum sustin stiri literare tarzii, la poarta cetatii – ante oppidi portam. Urmeaza un sir de masuri administrative ce culmineaza cu infiintarea provinciei Moesia Inferior (care coiencide, in linii mari, cu actuala Dobroge), in anul 86 a.Chr., in timpul imparatului Domitian. Tomisul devine in secolul II p.Chr. resedinta de provincie si va cunoaste o maxima dezvoltare urbanistica, asa cum nu a cunoscut in vremea romana, nici o alta cetate din Pontul Stang. Incepand cu veacul al III-lea p.Chr., pax romana este tot mai des tulburata de invaziile carpo-getilor, de natura sa prejudicieze considerabil viata Tomisului, oras pe care documentele epocii il supranumesc „prea stralucita necropola si capitala a Pontului Stang". Catre sfarsitul secolului III si in veacurile urmatoare, pana la imparatul Iustinian (527-565) se vor face mari eforturi pentru refacerea zidului de incinta (vizibil si astazi in Parcul Arheologic). Reformele lui Diocletian dau o noua structura administrativ-militara si financiara imperiului, actuala Dobroge numindu-se de acum Scythia Minor, cu resedinta la Tomis. In acest context istoric Tomisul capata noi impulsuri. Orasul se infrumuseteaza cu noi edificii publice si private, activitatea portuara creste, tinand cont ca din sec.IV-lea p.Chr. Tomisul se invecina cu noua capitala Constantinopol.

Cat de insemnata trebuie sa fi fost „ prea stralucita metropola a Pontului", intre secolele IV-VII p.Chr., ne lasa sa intelegem Edificiul roman cu mozaic, termele, precum si alte numeroase descoperiri – monede, ceramica, inscriptii, fragmente arhitectonice si sculpturale, etc. Importanta spirituala a Tomisului creste la data candreligia crestina devine oficiala in imperiu, in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337 p.Chr.), fiind amintiti in izvoare numerosi episcopi ai orasului – Gerontios, Theotimos, Timotei, Ivan s.a.,iar in plan arheologic sunt atestate numeroase basilici somptuos ornamentate cu placi de cancelii, ferestre traforate, pilastri, si capitele cu cruci, rozete, etc. Pe plan politico-militar, secolele V-VII au adinci implicatii in viata Tomisului (ca a intregii provincii, de altfel); se deruleaza acum cavalcada greu de stabilit a popoarelor migratoare: hunii, cutrigurii, slavii, protobulgarii, care vor determina retragerea administratiei bizantine din provincie pentru o buna perioada de timp.

Tomisul va fi in aceasta situatie distrus, viata ruralizandu-se pe locul fostului oras.Stapanirea bizantina in Dobrogea se reinstaureaza abia in 971 cand energicul imparat Ivan Tzimiskes (969-976) desfiinteaza taratul bulgar, iar tinutul dintre Dunare si Marea Neagra este organizat intr-o thema (unitate politico administrativa bizantina) numita PARISTRION, cu capitala la DOROSTOLON (Silistra). In perioada bizantina, in secolele VIII-XII, orasul nostru va fi cunioscut si sub numele de CONSTANTIANA sau CONSTANTIA, nume ce este luat, se pare, dupa denumirea unui cartier al Tomisului, sec.IV p.Chr. Denumirea acestui cartier s-a facut dupa numele unor dinastii din familia imperiala din sec. Al IV-lea a.Chr.

Deci numele actual, CONSTANTA, derivat din CONSTANTIANA sau CONSTANTIA cum ni-l transmit izvoarele bizantine sau italienesti din evul mediu si folosirea sa neintrerupta atatea veacuri, dovedeste o existenta continua a populatiei autohtone, romanizate pe teritoriul vechiului oras si in imprejurimi.

Nota: informatiile sunt preluate de aici.