TURISM - Pestera Vantului

Peştera Vântului este cea mai mare peşteră din România, cu o lungime
totală de 47 km. Se află în Munţii Pădurea Craiului, în vecinătatea
localităţii Şuncuiuş, in partea nordica a Muntilor Padurea Craiului,
în defileul carstic cu acelas nume. Din punct de vedere hidrografic
pestera apartine bazinului Crisului Repede.

Situandu-se la o distanta de a o distanta de 50 km de Oradea si 100 km
de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C,
11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferata (statia CFR Suncuius).

Intrarea naturală în Pestera Vântului este situată la cca. 2 km SE de
localitatea Şuncuiuş, în versantul stâng al văii Crişului Repede,
deasupra izvorului din Poiana Frânturii. Deoarece galeria de acces era
foarte strâmtă şi greu accesibilă a fost blocată şi s-a deschis o
intare artificială caţiva zeci de metri distanţă, la nivelul
activului.

Descoperita de ing. Bagameri Bela in anul 1957, Pestera Vantului si-a
dobandit un scurt timp renumele de cel mai lung labirint subteran din
Romania. Desi in anul descoperirii Pestera Vantului avea o lungime de
doar 500 metrii exprorarile fac ca la sfarsitul anului 1967 lungime
totala a galeriilor cunoscute se depaseasca 15.000 m. S-au organizat
ture de exprorare, expeditii de anvergura, s-a executa lucrari de
decolmatare si amenajarea intrarii.

In anul 1966, se constituie Cercul Speologilor Amatori din Cluj avand
ca scop principal continuare cercetarilor de explorare, cartare si
protejare a Pesterii Vantului.

1969 este anul in care s-a realizat prima harta color a pesteri la
scara 1:500, pe fiind reprezenti 15.283 m de galerii. In anul 1972
timp de 8 zile se lucreaza in subteran pentru realizarea de catre TVR
a unui documentar despre Pestera Vantului. In anul 1978 apare albumul
Foto "Pestera Vantului" semnate de dr. Dan Coman si Valentin Craciun. Cercatarile si cartarile continua in paralel cu actiunile de
documentare a pesterii, iar rezultatele nu intarzie sa apara. Se
finalizeaza harta color a pesterii la scara 1:500 iar ce lungimea de
21.470 m Pestera Vantului devine oficial cea mai lunga pestera din
Romania. Exprorarile continua intr-un ritm alert, descopreindu-se noi sectoare
de galerii in diferite puncte ale pesterii. In anul 1979 apare in
Buletinul Clubului de Speologie "Emil Racovita" din Bucuresti prima
descriere geomorfologica a Pesterii Vântului redactata de Szilágyi
Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz si Kerekes Károly. Se
cauta o legatura cu sistemul Izbandis, insa fara succes.

Descoperirile din timpul numeroaselor tabere subterane organizate in
acest interval de timp fac, ca la sfarsitul anului 1989, lungimea
totala a galeriilor Pesterii Vantului sa depaseasca 40.500 de metri.

In anul 1991 descoperitorul pesterii, ing. Bagameri Bela se retare
dupa 50 de ani din activitatea speologica. In anul 1993 se
reamenajeaza zona de intrae in pestera, iar in anul 1996
operatorul-speolog Ugron Gabor, a inceput filmarile pentru un
documentar despre Pestera Vantului. Segmente din materialul realizat
s-au difuzat la emisiunile în limba maghiara ale TVR si pe postul de
televiziune Duna TV.

Folosind echipamente moderne, in anul 1996 se incepe recartarea
Pesterii Vantului. Exprorarile continua, iar la sfarsitul anului 2000
lungime pesterii depaseste 47.000 m.

Munca de recartare a luat amploare, membrii noi ai clubului ajutând la
aceasta activitate minutioasa. In anul 2003, in cadrul unui proiect
Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în pestera. Lungimea
acestuia masoara 730. In anul 2004 Clubul Speologilor Amatori primeste
oficial custodia Pesterii Vantului. In absenta unor descoperiri
importante, accentul s-a pus pe cartarea pesterii. Dupa 10 ani de
cartare lungimea galeriilor recartate atinge 29 km.
Se aproba cererea de finantare depusa la Agentia Fondului pentru
Mediu. In cadrul proiectului se delimiteaza zona exterioara de
protectia al Ariei Naturale Protejate Pestera Vantului.

Localizare:

Vizualizare hartă mărită