miercuri, 20 mai 2009

Servicii...

Marti. 19 mai 2009. Aeroportul din Istanbul. Dupa un drum de 20 ore asteptam aeronava Tarom care sa ne aduca spre Bucuresti. Eram cam 50 de calatori, majoritatea romani. Imbarcarea era anuntata pana la 17.55, decolarea la 18.30. Pana la 18.30 avionul nici macar nu era tras la poarta. Un reprezentant TAROM se plimba nepasator printre calatori, nebagand in seama vreuna din intrebarile care ii erau adresate in legatura cu sosirea avionului. O familie (sot si sotie), trecuti si de a doua tinerete, il intrebau ce trebuie sa faca pentru a nu pierde legatura catre Cluj, pe care o aveau de la Otopeni. La insistentele acestora TAROM-istul nostru isi iese din pepeni, incepe sa injure, sa le "recomande" folosirea altor companii daca de cea romaneasca nu sunt multumiti. Ajunge avionul. Se face debarcarea calatorilor (era acelasi avion care plecase din Bucuresti spre Istanbul la 16.25), debarcarea bagajelor, imbarcarea noilor calatori si a bagajelor acestora intr-un haos de nedescris. Langa noi, la alta poarta se facea imbarcarea intr-un avion AirFrance, pasagerii acestuia privind amuzati/contrariati cum eram "manati" de la spate de un angajat/reprezentant TAROM cuprins de un zel de nedescris. Plecarea se face in tromba pe la vreo 7.15 PM.
Dupa un drum in forta, cu manevrele de rigoare (apropo, aici nu stiu daca sa laud echipajul sau sa il critic, manevrele au fost demne de un carusel) ajungem la Bucuresti. Aceeasi familie. Nu intelegeau de ce trebuie sa isi ia singuri bagajele de cala, sa faca check-out pentru ca apoi sa mearga pe jos, de la Sosiri Internationale pana la Plecari Interne, cu bagajele dupa ei. Explicatia TAROM-ului a fost simpla: aeroportul din Cluj nu apare pe circuitele internationale, neputandu-se directiona bagajul de la punctul de plecare, pe traseu ei nemaiputand interveni. Isi ridica oamenii bagajele, pleaca in fuga spre check-in pentru Cluj, in urma lor ramanand noi, care priveam consternati.
Bagajele lor au ajuns. Ale noastre nu toate. Din cauza haosului din Istanbul au "uitat" sa astepte ultimul transport de bagaje. Am vazut si romani fericiti - cei care au putut lua bagajele si sa plece cat mai repede.
Ceilalti au ramas la ghiseul de bagaje pierdute, sa asculte explicatiile intepate ale unei "functionare" care ajunsese sa fie cea mai importanta persoana pentru cei fara bagaje.

Din cate imi amintesc, s-a schimbat managementul companiei TAROM. Noul manager, Dna Ruxandra Brutaru, este o "tanara speranta" pentru companie. Cel putin asa fusese prezentata la momentul respectiv. A eliminat toate recipientele din plastic in care era servita mancarea, "pentru a usura incarcatura, eficientizand consumul". Acum primesti un sandwich intr-o punga, aruncat direct pe tavita din fata ta. Poate ar trebui inceput cu atitudinea angajatilor.
Parerea mea.

Orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare!!!

miercuri, 13 mai 2009

Un vis!

1996. O comuna din "Oltenia de sub Munte". Aceeasi de fapt. Un tanar absolvent de liceu, cu visul razbirii, nealterat decat de ralitatile locului.
2009. Bucuresti. Acelasi tanar. Cu 13 ani mai "varstnic". Cu familie. Cu visul razbirii alterat de realitatile marii metropole. De "aglomeratia urbana". De nepasarea celor din jurul lui.
13 ani! Facultate (de altfel - motivul "transhumantei") si job. Viata normala de student pana la urma, cu chefuri, sesiuni cu nopti albe. Facultate din nou. Respectarea visului insa incepuse sa ridice probleme. Realitatea il lovise din primele saptamani. Visul ramane acelasi, schimbandu-se insa "la fata locului". Debarcarea ocazionala in aceeasi Oltenie de sub Munte mentine insa visul cat de cat pe aceeasi linie. Fiecare reintoarcerea in urbe il convinge ca locul lui nu e aici. Insa indeplinirea visului il tine pe loc. O noua transhumanta, la 13 ani distanta de prima, are acelasi motiv - VISUL. Are acelasi impact, ridicand aceeasi problema - ADAPTAREA.

P.S. Visul deja nu mai e acelasi. Si asta de mult. A durat ceva insa pana sa inteleaga asta.

marți, 12 mai 2009

Blogu' Meu

Mai nou, se comunica pe blog. Idei, viziuni, orice.
De ce "Blogu' Meu"? Pentru ca si eu am idei, viziuni......
Sunt la fel cu ceilalti blogger-i. Citeam blogurile celorlalti ca mine incercand sa imi exprim parerea prin comentarii. Mai mult sau mai putin "avizate". Pana la urma sunt si eu ca ceilalti: normal, cu familie normala (sotie si copil) care ma fac sa devin special. Pentru mine, nu pentru altii. Ca si ceilalti. Am si eu un job normal. Placerile simple ale vietii. Deci pot avea si blog - si iata-l.
Ieri citeam un interviu interesant cu "autoarea" Vietii la Tara. Azi - o continuare pe Romania Obiectiva. Aici ma incadrez. Acum vom vedea ce va fi. Ma va citi cineva sau doar sotia?!!? Aici intervin provocarile deja........