luni, 31 august 2009

TURISM - Manastirea Probota

Picturile din exteriorul bisericii Sf. Nicolae palesc in comparatie cu cele din interior care fac parte din cele mai deosebite de acest gen din Moldova. Manastirea a fost inclusa in patrimoniul national din 1993. Biserica si picturile exterioare si interioare ale ei cat si toate cladirile care apartin manastirii au fost restaurate de catre UNESCO in colaborare cu Guvernul Romaniei intre anii 1996 si 2000. Ramasite ale vechii manastiri au fost gasite in sapaturile arheologice care au fost facute.
Inscriptiile comemorative de pe zidul manastirii ca si de pe poarta turnului mentioneaza anul 1530. Se considera ca biserica a fost terminata in 1530 si pictata in 1532. Recentele sapaturi arheologice in componentele manastirii sugereaza ca celelate constructii au fost terminate cativa ani mai tirziu. Celelalte cladiri ale manastirii au fost construite intre anii 1530 si 1550, iar zidurile ce o inconjoara in 1550. Pe peretele din exterior al portii turnului exista reminiscente a unei fresce cu opt figuri, cel mai probabil Petru Rares, familia sa si cei doi arhangheli. In mijloc esteo nisa cu figura pictata a Sfantului Nicolae, protectorul acestei biserici. Mai jos de sfant este o superba gravura cu blazonul Moldovei cu inscriptia: Aceasta manastirea a fost construita de Printul Petru in 7038 (1530) si a fost inconjurat de un zid, dupa moartea lui, de printesa Elena si copilul ei Printul Ilias si Stefan si Constantin, in 7058 (1530), pe 4 septembrie”.
Probota
Pe peretele exterior din nord doar medalioanele cu ingeri, chiar de sub acoperis, au supravietuit. Forma acoperisului a protejat picturile acestea de diferentele de temperatura, ploaie, zapada si contactul direct cu soarele.

O bolta de forma unui butoi duce din poarta turnului in interiorul asezamantului monahal. Pe peretele din vest al fatadei turnului exista o alta nisa, mica de asta data, cu pictura Fecioarei si a Pruncului ei. Asezamantul monahal masoara cam 90m x 90m. Biserica Sfantului Nicolae este aprope in mijloc, cu ambele abside indreptate spre poarta turnului. Biserica este un arhetip al stilului moldovenesc, cu forma sa lunguiata si alungita, 36.20 m lungime si 9.5 metri latime, alaturi de cele trei apse. La sfarsitul partii din est a bisericii, pe langa naos se gaseste minunatul turn in forma de lanterna ce atinge inaltimea de 30 metri.
Biserica a fost partial restaurata si reparata de citeva ori in trecut, dar intre 1996 si 2001 UNESCO, Funadatia Japoneza de Credinta si Ministerul Roman al Culturii au colaborat pentru a termina restaurarea acestei biserici si a celor mai importante componentele din asezamantul monahal.
Scopul principal al acestui proiect a fost acela de a proteja si restaura picturile de pe fatadele interioare si exterioare la frumusetea lor originala, dar in concordanta cu aceastea, multe lucrari arhitecturale si arhelogice au trebuit duse la bun sfirsit pt a termina acest proiect.

Probota
In timpul recentei campanii de restaurare a UNESCO, stratul de pictura dat peste in secolul 19, a fost indepartat pentru a descoperi stratul original. In stanga se poate vedea pictura din secolul 19 si in dreapta pictura din secolul 16.

Sarea si umiditatea din pamant au fost principalele cauze care au distrus aceste picturi. Pentru a preveni eventualele deteriorari din cauza sarii, bancile de piatra care inconjoara biserica au fost demontate,vechiul ciment a fost indepartat, si bancile au fost reasamblate fara a se folosi ciment. Problema ridicarii de praf a fost rezolvata prin construirea unui sistem de pavaj si a unui sistem de drenaj si canalizand apa de ploaie care cade din acoperis in sistemul de drenaj.
Umiditatea si lichenii ce distrugeau stalpii ce sustineau peretii bisericii si citeva blocuri de piatra au fost inlocuite. Ferestrele din piatra la fel ca si deschiderile din usi au suferit din cauza vremii si piesele cele mai deteriorate au trebuit inlocuite. Cele mai distruse rame din piatra au fost inlocuite dupa departartea lichenilor. Cele mai multe ferestre sparte si ramele ferestrelor ruginite aveau apa in interiorul lor ceea ce cauza constant deteriorarea picturilor. Noile ferestre duble au fost montate cu rame din lemn pt a preveni condensarea. Ramele de piatra dateaza de la restaurarea din 1930 si doar cinci ferestre au piese originale gravate in partea de sus.
De o parte si de alta a unuia din pragurile de geam care au supravietuit se afla pronaosul cu cele doua bolti gemene si ferestre largi. De asemeni, boltile gemene au fost folosite inainte de Manastirea Probota la Manastirea Neamtului (1497) si Sfantul Ioan cel Nou (1512-1522) si dupa Probota la Manastirea Episcopului de Roman (1542 ) si Manastirea Sucevita (1584). Doar la Probota complicatul sistem de bolti a fost realizat pentru extinderea ei.

Probota
Sistemul complicat de arce, apse si pandantive compune spatiul naosului. Deasupra, in mijloc, este turnul si in spatele razei este jumatate din bolta altarului. Iconostasul separa naosul de altar.

Mormintele gasite sunt marcate cu vergele de sticla plasate intre caramizi, si pietrele de mormant sunt asezate dea lungul peretilor. Sub podea un nou sistem de incalzire este inclus pentru a mentine o umiditate si o temperatura constanta in interiorul bisericii. Usa de pe peretele din nord este noua, o replica a celei precedente. Celelalte doua usi au fost curatate si reparate si cateva blocuri de pietre de la ramele usilor si unele trepte au fost inlocuite. Cele opt ferestre ale exonartexului si patru ale pronaosului au fost inlocuite la sfarsitul secolului 18.


Probota
Intrarea in biserica trece prin exonarthex.

Intrarea principala a bisericii este prin usa de sud a exonartexului. Podeaua, aici ca si in celelalte parti ale bisericii, este noua, pavata cu caramizi care au fost facute dupa modelul podelei anterioare descoperite in sapaturile arheologice. Opt ferestre gotice acopera trei dintre pereti de la un colt la altul si ofera exonartexului lumina.
Pe pervazurile de piatra ale ferestrelor se afla 64 figuri ale Sfintilor Martiri si a Fecioarei Maria. Deasupra lor, pe peretele de vest, in contrast cu o decoratiune florala, se afla plasate circular medalioane cu Episcopii. Lunetele de sus arata Profetii si Regii Vechiului Testament tinand in mana papirusuri lungi de rugaciune. Toate celelalte suprafete ale exonartexului sunt acoperite cu un nou motiv in picturile bisericesti din Moldova: Judecata de Apoi. Aceasta tema acopera bolta, partea cea mai de sus din nord si sud a peretilor si in intregime peretele de est.
Judecata de Apoi este compusa pe o axa verticala pe peretele din est. Dumnezeu, in mijlocul boltii, este urmat de imagini cu Fiul si Duhul Sfant formand Sfanta Treime prezenta la Judecata de Apoi. Fiul Judecator stand pe tron, este in mijlocul peretelui de est in interiorul unui multicolorat patrat care este situat intr-un cerc. In stanga este Fecioara Maria si in dreapta Sfantul Ioan Baptistul in clasica compozitie a Deisei. Mai incolo este Isus pe Tronul Hetoimasiei sau la a Doua Venire intr-o glorie multicolora.

Pentru harta picturilor, toţi pereţii pictaţi au fost fotografiaţi dinainte şi după restaurare. Ulterior, imaginile au fost digitalizate şi rectificate, folosindu-se ca bază măsurile iniţiale ale pereţilor bisericii. Acest tip de documentare grafică şi fotografică nu a mai fost făcut înainte în vreo altă biserică pictată din Bucovina. Editare desenului tehnic şi a hărţilor fotografice reduse este o muncă ce presupune o oarecare dificultate tehnică şi este, de asemenea, un instrument de bază oferit specialiştilor în istoria artei şi conservatorilor pentru cercetare. Numai cu ajutorul acestor hărţi numeroase scene situate în părţile de sus ale pereţilor sau în turnul bisericii pot fi observate întru totul.

Turnul, secolul XVI (după restaurare)

Probota

Chancel, secolul XIX (înainte derestaurare)

Probota

Chancel, secolul XVI (după restaurare)

Probota

Naos, secolul XIX (înainte de restaurare)

Probota

Naos, secolul XVI (după restaurare)

Probota

Camera Mormintelor, secolul XIX

(înainte de restaurare)

Probota

Camera Mormintelor, secolul XVI

(după restaurare)

Probota

Pronaos E, secolul XVI (după restaurare)

Probota

Pronaos W, secolul XVI (după restaurare)

Probota

Exonarthex , secolul XVI (după restaurare)

Probota

vineri, 28 august 2009

TURISM - Muntii Rodnei

Principala creastă a munţilor, o coamă montană impresionantă, de aproape 45 km lungime, merge de la vest la est. Se întinde din Pasul Şetref Pass la Prislop Pass, în Maramureş, şi Pasul Rotunda, în Bistriţa-Năsăud, cu numeroase vârfuri în formă piramidală, de mai mult de 2.000 m.
Deşi cea mai mare parte din Munţii Rodnei este în Bistriţa-Năsăud, Maramureşul este cel mai vizitat de turişti.
În aceşti munţi, sunt multe râuri, lacuri şi izvoare de apă minerală.
Fauna include mai multe specii protejate sau aflate în pericol, precum lynxul (Lynx lynx), capra neagră (Rupicapra rupicapra), marmota (Marmota marmota), cocoşul sălbatic (Tetrao urogallus), cocoşul de munte (Tetrao tetrix), vulturul auriu (Aquila chrysaetos), uliul puţin pătat (Aquila pomarina), corbul (Corvus corax), huhurezul (Bubo bubo) şi bufniţa mică (Athene noctua).

Statiunea Borsa - Maramures
Statiunea Borsa.

Borşa
Borşa este un oraş de pe Valea Vişeu, între Munţii Rodna şi Maramureş. Oraşul este la aproape 80 de km via DN 18 de Sighetu Marmaţiei, ultima comună din vale înainte ca Pasul Prislop să ajungă în Moldova.
Borşa se află la o altitudine de aproape 700 m şi este cel mai important punct de plecare pentru călătoriile spre Munţii Rodnei. Mai mult, Borşa se află între două arii importante, aflate sub protecţie: Parcul Natural din Munţii Maramureş şi Parcul Naţional din Munţii Rodnei.
La aproape 6 km nord de Borşa este o aşezare minieră numită Baia Borşa, care până nu demult era un important centru de minerit pentru cupru, argint şi plumb. Este parte a oraşului Borşa.

Statiunea Borsa - Maramures
Statiunea Borsa din Muntii Rodnei.

La câţiva km est de Borşa, în mijlocul peisajelor alpine, se află una dintre cele mai importante staţiuni din nordul României, Staţiunea Borşa, situată la o altitudine de 850 m.
Datorită altitudinii, a pădurilor mereu înverzite, a aerului, mulţi vin aici pentru a fi trataţi pentru boli pulmonare diverse, precum bronşitele. Ca în multe locuri din România, tratamentele se bazează adesea pe remedii naturale şi ape minerale, dar aici include şi mofete, ieşiri vulcanice în pământ, de unde ies dioxidul de carbon şi alte gaze. Sunt recomandate ape minerale cu fier, calciu şi magneziu, pentru cei cu probleme digestive, renale sau urinale.
Regiunea se potriveşte iubitorilor de sporturi, iar excursioniştii îşi pot începe aventura în munţii Rodnei.

Muntii Rodnei - Maramures
Muntii Rodnei.

Moisei
Moisei se află pe valea Vişeu, doar la câţiva kilometric în josul râului, de la Borşa spre Vişeu de Sus, la intersecţia drumurilor DN 17C cu DN1 8.
Faima satului se datorează mai ales Mănăstirii Moisei sau Izvorul Negru, ce are o bisericuţă veche, din lemn.
Pe un deluşor, la capătul estic al satului, se află Cimitirul Martirilor un grup monumental de statui, realizat de sculptorul Vida Geza.

Muntii Rodnei - Maramures
Vegetatia subalpina este folosită la cresterea animalelor.

Parcul Naţional din Munţii Rodnei
Parcul Naţional din Munţii rodnei este cea mai mare arie protejată din nordul României şi principalul obiect de turism natural din Maramureş. Parcul, care acoperă tot masivul Rodna, se extinde pe teritoriul a două judeţe, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud.
Cunoscute în această zonă sunt caprele negre, repopulate între 1962-1967, şi marmotele, colonizate în 1973. Datorită faunei şi florei diverse şi valoroase, în 1979, aria a fost declarată rezervaţie biosferică, în cadrul Programului Biosferei şi al Omului UNESCO.
De asemenea, sunt numeroase urme ale trecerii gheţarilor: vârfuri alpine şi văi sălbatice şi abrupte, care formează găuri glaciale spectaculoase. Pe panta nordică, sunt trei astfel de locuri: Zănoaga Mică, Zănoaga Mare şi Zănoaga Iezerului, separate de culmile Turnu Roşu şi Piciorul Moşului. Zănoaga Iezerului este cea mai mare, cu lacul în formă ovală Iezer. Pe partea sudică, se află Buhăescu-Rebra, cu cascada Buhăescu Mare şi Tăurile Buhăescului, patru lacuri glaciale mici. La graniţa vestică a rezervaţiei există un laborator pentru cercetare ştiinţifică.

Muntii Rodnei - Maramures
Muntii Rodnei.

Tăurile Buhăescului, numite şi Iezerele Buhăescului, sunt patru iazuri mici, situate în circul glacial Buhăescu, cel mai mare din Munţii Rodnei.
O altă arie protejată în Parcul Naţional din Munţii Rodnei este Rezervaţia mixtă Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei, din partea nord-vestică a masivului.
Rezervaţia Naturală Piatra Rea se află în partea de nord-est a Rodnei, între pâraiele Cimpoiaşu şi Fântâna.
Cascada Izvorul Cailor este cea mai spectaculoasă cascadă din Munţii Rodnei şi cea mai înaltă din România.
Pasul Prislop este unul dintre cele mai înalţi din România (1,416 m), aflat pe DN 18, care merge spre Borşa, la est, spre Moldova. Pasul împarte Munţii Rodnei de Munţii Maramureşului. Annual, în a doua duminică din august, se ţine în Prislop un important festival folcloric: Hora de la Prislop. Muzică populară şi grupuri de dansuri, precum şi spectatori se adună aici din Maramureş, Bucovina şi Bistriţa.
Un alt pas important din Maramureş este cel dintre Munţii Rodna şi Tibleş: Pasul Şetref, pe DN 17C.

joi, 27 august 2009

TURISM - Biserica din Ieud Deal

Vreme îndelungată s-a crezut că actuala biserică are un edificiu vechi de mai mult de 600 de ani, ceea ce a făcut-o cea mai faimoasă în regiune. Acum se cunoaşte faptul că tătarii jefuitori au incendiat biserica iniţială în secolul al XVII-lea, care a fost distrusă în totalitate. Existenţa unei mai vechi biserici se certifică prin descoperirea a două cărţi din secolul al XVI-lea în edificiul actual.
Ieud Deal
Biserica „Nasterea Fecioarei” vazuta dinspre vest.

Arhitectura bine păstrată, reparată şi uşor modificată în timpul secolului al XVIII-lea şi picturile interioare făcute la sfârşitul aceluiaşi secol îndreptăţesc prezenţa bisericii în Lista Internaţională a Moştenirilor a UNESCO. Acoperişul principal prezintă două mari streşini, iar acoperişul uşor inferior al altarului are doar un singur rând de streşini. Deasupra pronaosului se află o turlă solidă, pătrată, cu un balcon pătrat şi o spirală înaltă şi conică. Biserica era una destul de mare pentru secolul al XVII-lea, ceea ce indică faptul că parohia era destul de mare ea însăşi. Edificiul a fost construit pe o colină, în partea opusă a râului şi a celei mai mari biserici din Ieud Şes.

Ieud Deal
Un detaliu aratand diavolul care cere sufletele pacatosilor este gravat pe un mic panou care il sustine.

Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul iconografic e special şi impresionant. Sceneşe sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine. Nici un colţ al bisericii nu a rămas nepictat. Inscripţii sunt scrie în română, cu caractere chirilice.
Alexandru Ponehalschi, un cunoscut pictor de biserici şi icoane care a deschis o şcoală artistică în Maramureş, s-a ocupat de acest edificiu în 1782. A fost foarte înrădăcinat în tradiţiile artei bizantine, combinând spontaneitate artei folclorice cu elemente ale barocului vestic. În afara acestor influenţe aparent opuse, Ponehalschi a reuşit să-şi creeze propriul stil, iar pereţii bisericii din Dealul Ieudului au fost consideraţi în general apogeul carierei sale.
Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul iconografic e special şi impresionant. Scenele sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine.

miercuri, 26 august 2009

TURISM - Manastirea Sucevita

Această clasică biserică moldovenească, având cele 5 camere, prezintă prima noile tendinţe arhitecturale: firide mai mici şi trei piedestaluri pentru turn. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate.

Sucevita
Manastirea Sucevita.

Trei fraţi Movilă au construit Biserica „Învierea Domnului” din Suceviţa în jurul anului 1583. Biserica este singurul lăcaş de cult pictat, care nu a fost fondat de către un prinţ conducător, deşi familia Movilă era urmaşă a lui Petru Rareş din partea maternă. Destul de curând după ce mănăstirea a fost construită, Irimia Movilă a devenit conducătorul Moldovei iar fratele lui, Simion, a domnit Ţara Românească. Al treilea frate, Gheorghe, care era pe atunci Episcop la Rădăuţi a urcat în funcţie până a devenit Mitropolitul Moldovei.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori”. Este considerată ca fiind ultima înflorire a obiceiului pictării faţadelor bisericii, tradiţie care marchează domnia lui Ştefan cel Mare şi a lui Petru Rareş. Pentru fraţii Movilă, a construi şi a picta o biserică ce se aseamănă îndeaproape cu edificiile pe care strămoşii le-au întemeiat cu decenii înainte era o formă de a se declara parte a liniei conducătoare care pornea de la Ştefan cel Mare.

Sucevita
Absida estica a bisericii.

Cu toate acestea, în acelaşi timp, aşezământul monahal al Suceviţei şi clădirile aferente anunţă inovaţiile arhitecturale ale secolului următor.
Pereţii masivi din jurul bisericii au fost construiţi după 1595, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Fiecare perete are aproape 100 de metri lungime, trei metri lăţime şi mai multe de şase metri înălţime, creând astfel atmosfera unei fortarete medievale. Pereţii sunt întăriţi cu stâlpi, diguri şi turnuri impozante.
Fiecare din cele cinci turnuri are câte un plan diferit. Turnul pătrat al porţii cu turnuleţul octagonal ascuţit este în mijlocul peretelui nordic. O poartă de intrare arcuită, cu stâlpi grei pe fiecare parte, conduce către aşezământul monahal. Deasupra bolţii de la poarta de intrare se află o nişă în semicerc, pictată cu Învierea şi cu haina de război a Moldovei gravată. Deasupra porţii de la intrare, se află două caturi cu camere.

Sucevita
Manastirea Sucevita - vedere generala.

La primul etaj, este o capelă mică, în cinstea Bunei Vestiri. Turnul nord-vestic este şi cel care conţine clopotul mănăstirii. Este cel mai masiv dintre toate, cu trei stâlpi suprapuşi în exterior. Aceştia au fost construiţi mai târziu, ca şi stâlpii de la poarta de intrare. La parter, se află un mic laborator de refacere a icoanelor, unde lucrează măicuţe instruite. La etajul superior, se află clopotniţa, cu patru mari arcuri. Cele două clopote pe care le-a donat Irimia Movilă în 1605 sunt folosite zilnic. Celelalte trei turnuri sunt octagonale, dar fiecare este diferit de celelalte: cel din nord-est are trei caturi, cel sud-estic cinci şi cel sud-vestic două.

Sucevita
Fatada sudica a Bisericii Invierii.

O galerie din lemn lăcuit a fost construită în peretele nordic, în timpul secolului al XIX-lea. Turnuleţul subţire din lemn are gravat anul 1867. Clădirile monahale actuale se învecinează cu peretele estic. Partea din centru este originală, iar locuinţele, în afară de celulele măicuţelor, sunt reprezentate de un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte religioase şi icoane. Biserica Învierii, deşi construită după modelul clasicelor biserici moldoveneşti, arată prima noile tendinţe arhitecturale. Biserica are cinci camere cum are orice mare biserică a unei mănăstiri moldoveneşti: altarul, naosul, camera mormintelor, pronaosul şi exonartexul. Pe abside se află firide înalte, dar acestea nu mai ajung aproape până la streşini, cum se întâmpla înainte.
Pentru prima dată, turnul este plasat pe trei piedestaluri, practică urmată după câţiva ani la Dragomirna. Pe fiecare parte a exonartexului se află două portaluri mici, cu influenţă muntenească.

Sucevita
Privirea generala a peretelui nordic al exonartexului.

Portalurile au fost adăugate la scurtă vreme după construirea bisericii, de către Irimia Movilă însuşi. Pictura de dedicaţie din naos înfăţişează un mic portal pe faţada sudică a modelului bisericii ţinute de prinţ în mână. Cele două portaluri nu sunt identice. Cea sudică este susţinută de doi piloni şi doi pilaştri, pătraţi. Intrarea este dinspre sud, iar pe cele trei părţi sunt arcuri deschise cu muluri. Intrarea prin portalul nordic se face dinspre est. Aici se găsesc împreună şase deschideri, două în fiecare parte. În colţurile exterioare, se observă piloni rotunzi, răsuciţi. Stâlpii dintre aceştia sunt hexagonali, decoraţi orizontal cu cărămidă roşie. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate. Numărul scenelor şi al personajelor este mai mare decât în orice altă biserică moldovenească. Spre deosebire de majoritatea cazurilor, numele pictorilor sunt cunoscute: fraţii Ion şi Sofronie, care au dus la bun sfârşit lucrările din 1595 până în 1596.

marți, 25 august 2009

TURISM - Cimitirul Vesel de la Sapanta

Sapanta

Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica.

Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sint inscriptate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.

Sapanta - Cimitirul Vesel
O sotie ingrijeste mormantul sotului ei.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Sapanta - Cimitirul Vesel
Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.


Un celebru epitaf este:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

Sapanta - Cimitirul Vesel
Mormantul lui Stan Ioan Patras, fondatorul Cimitirului de la Sapanta.

Alte poeme:

De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea

Aici eu ma odihnesc
Si Pop Gheorghe ma numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la parinti in curte
Tinar si de omenie
N-a fost multi in sat ca mine
Cand armata am terminat
Masina mi-am cumparat
Si-n toata tara am umblat
Preteni multi eu mi-am aflat
Preteni multi si de omenie
Asa cum mi-o placut mie
Cand a fost sa fecioresc
In pamant eu putrazasc.

luni, 24 august 2009

TURISM - Bucovina

Bucovina.
Traditii. Folclor. O regiune fascinanta din toate punctele de vedere. Scenariul perfect: gasesti o familie care sa nu te vada ca pe un intrus. Si te pui pe "cercetat". Asculti povestile batranilor si legendele locului. Din fericire cred ca mai toate familiile din Bucovina se numara printre cele care isi deschid usa si inima in fata strainilor. Rar mi-a fost dat sa vad oameni mai ospitalieri, femei mai pricepute in ale gatitului traditional, barbati neintrecuti in mestesug, copii cu atata pofta de viata si batrani cu talentul naratiunii.
Viaţa în mediul rural este simplă şi complexă, în acelaşi timp. Oamenii încă urmează reguli stricte ale comportamentului şi păstrează tradiţiile vechi, dar stilul actual de viaţă produce valori contradictorii chiar şi în cele mai îndepărtate sate. Tărâm locuit în mod armonios de naţionalităţi variate, Bucovina s-a opus celor mai radicale transformări în privinţa timpului şi a modei şi a păstrat maniera de viaţă de neuitat.
Bucovina - Traditii si obiceiuri
In micile ferme familiale se cresc deseori pasari de curte – pe langa gaini, se mai cresc si rate, gaste si curci.

O curte ţărănească ce este caracteristică Bucovinei include în general casa principală, opusă porţii, bucătăria de vară în dreapta, grajdul şi fânarul în stânga, un şopron inferior între casă şi hambar, o fântână şi o cuşcă pentru câine.
Când mai multe generaţii locuiesc în interiorul aceleiaşi curţi, părinţii sau bunicii se mută în bucătăria de vară, care devine o a doua locuinţă, cu o singură cameră şi un hol.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Peretii acestei gospodarii taranesti sunt doar partial acoperiti cu tencuiala si lasa vizibila structura butucilor. In stanga se afla hambarul.

Un ţăran avea în medie câteva hectare de pământ în marginea satului. Terenul din jurul fermei era folosit pentru necesităţile zilnice, în timp ce produsele obţinute pe pământul mai îndepărtat erau vândute sau schimbate cu altceva, astfel încât să se asigure traiul familiei de-a lungul anului. Structura satului diferă, spre exemplu, între un sat din Neamţ, unde casele sunt aliniate de-a lungul drumului principal, cu o livadă în spatele casei şi doar un strat de flori în faţă. În Bucovina, fiecare casă are fântâna proprie în curte, în timp ce în Neamţ o fântână obişnuită se găseşte la marginea drumului.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Barbat purtand costum popular pentru slujba de duminica. Atat haina, cat si vesta sunt brodate.

Costumul popular încă este purtat zilnic de către bătrâni, în timp ce tânăra generaţie poartă în mod regulat haine occidentale. Aceştia din urmă se îmbracă rareori în costume tradiţionale în afară de ocaziile speciale. Costumul bărbatului este format din pantaloni albi (iţari) - lungi, pentru a fi împăturiţi de mai multe ori, fiind o bună protecţie împotriva umidităţii, o cămaşă albă - care prezintă în general o broderie geometrică în negru sau maro – şi o vestă (bundiţă) cu pielea albă în afară şi cu blana spre interior. Acest din urmă obiect de vestimentaţie este decorat cu motive florale sau geometrice şi adaosuri din blană de jder. De asemenea, bărbaţii poartă curele, împletite sau confecţionate din piele. Uneori, centura din piele este purtată deasupra celei împletite. Lăţimea curelei depinde de înălţimea la care se află satul – cu cât e mai înalt satul, cu cât centura e mai lată. Viitoarea nevastă tăia, cosea şi broda costumul celui care urma să îi fie soţ, în timpul logodnei de un an.
Femeile poartă o vestă asemănătoare, dar decoraţia este mai colorată. Cămaşa femeii este bogat împodobită cu motive florale şi geometrice. În legătură cu acest fapt, s-a spus că împodobirea în întregime a cămăşilor bucovinene evocă decoraţia bisericilor descrise.
Femeile se mai îmbracă şi cu o fustă dintr-o singură croială (catrinţe), care se leagă de jur împrejur, deasupra cămăşii lungi până la genunchi, legată cu o lată centură împletită.
Există anumite haine pentru anotimpurile reci, pentru toamnă şi iarnă. Sumanul, folosit toamna, este confecţionat dintr-o haină din lână deasă. Cojocul este o haină lungă până la genunchi, cu blana întoarsă în interior şi pielea în afară, decorat cu flori brodate.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Parlind un porc cu o lampa cu gaz. Flacara este puternica si parul trebuie ars repede. In acest fel, pielea este pregatita sa fie curatata si consumata.

Oamenii din Bucovina nu numai că întâmpină străinii, dar de asemenea le oferă acestora un loc de dormit, nu pentru câştiguri financiare, ci pentru că sunt ospitalieri, considerând că este o onoare să deschidă uşa casei lor.
Când vine vorba despre mâncare, cele mai bune mâncăruri tradiţionale sunt servite – mămăligă cu brânză proaspătă, smântână, ouă, cârnaţi de porc, sarmale (frunze de viţă de vie sau de varză umplute cu orez şi carne), iaurt, ciorbă sau răcituri (carne în aspic).
Cea mai mare parte a mâncării este greoaie, iar digestia se face mai uşor cu un pahar de ţuică (coniac de prune). Aceasta e singura băutură alcoolică folosită de obicei şi este adesea consumată din acelaşi pahar de către toţi mesenii.
Se mănâncă zilnic supe variate şi borş (supă acrită cu tărâţe de grâu, fermentate în apă). Încă se mai prepară o combinaţie densă de boabe de grâu fierte, coliva, un fel de plăcintă servită pentru a comemora morţii şi care se mănâncă cu anumite ocazii.
Mâncărurile coapte în cuptor sunt de obicei prăjiturile şi plăcintele pe bază de făină. La plăcintele poale-n brâu, brânza este împachetată în aluat; în vărzări, varza este folosită în locul umpluturii. Dintre tradiţionalele bunătăţi de Paşti, pasca e specifică zonei rurale, iar cozonacul îşi are rădăcinile în mediul urban. Pasca este făcută dintr-o foaie din aluat dospit, acoperit cu un amestec din brânză de vaci, smântână, ouă şi zahăr, decorată cu o cruce făcută din cocă şi coaptă într-o tavă rotundă (ROUND TIN). Cozonacul este făcut dintr-o foaie din acelaşi aluat, acoperit cu nuci, rulat şi copt într-o tavă înaltă.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Tanara transportand oi într-o caruta.

Locuitorii Bucovinei sunt cunoscuţi crescători de oi şi vaci şi produc un lapte foarte bun, care concurează – în întreaga regiune a Moldovei – doar cu cei din zona Neamţului. Atât Suceava, cât şi Neamţ sunt zone deluroase, cu o altitudine între 400 m – 1000 m, cu pajişti frumoase şi iarbă bună. Anul pastoral începe în aprilie şi se termină în octombrie, timp în care oile stau la stână, în afara satului şi sunt păzite de un cioban. Proprietarii oilor primesc laptele şi brânza în mod periodic, fapt care depinde de câte oi deţin aceştia. Ciobanii sunt plătiţi mai degrabă în produse decât în bani.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Caii sunt folositi pentru toate felurile de transporturi, pe tot parcursul anului.

Aceeaşi manieră de troc a fost folosită şi la mori, când se măcina grâul, sau la presele de vin, când se striveau strugurii. În zilele noastre, presele moderne de vin pot fi găsite în aproape fiecare casă, dar morile sunt deţinute de mici firme, iar plata se face parţial în făină, parţial în bani.
Bucovina mai este cunoscută şi pentru animalele şi păsările domestice bine crescute, precum şi pentru produsele excelente cum ar fi cartofii, varza, conopida şi recolta de fructe, mai ales mere, pere, prune şi cireşe. Se cultivă şi cereale, dar recolta e destinată mai ales cererilor din gospodărie.
Dintotdeauna prelucrarea lemnului a fost una dintre principalele ocupaţii din Bucovina.

Bucovina - Traditii si obiceiuri
Printre mastile traditionale jucate, Capra este una dintre cel mai frecvent interpretate.

Viaţa ţăranului român a fost mereu structurată în jurul ciclului anual al muncii - agricultura, gospodărirea animalelor, vânatul, pescuitul şi apicultura. Existenţa acestuia s-a referit mereu la a face pământul productiv, nu cu scopul de a se îmbogăţi, ci pur şi simplu pentru a asigura un trai bun familiei sale.
Ciclul anual este de asemenea urmat când vine vorba de tradiţii şi credinţe, multe dintre ele povestite la o recoltă bună sau pentru împăcarea spiritelor.
Credinţa în spiritele strămoşilor este printre cele mai importante. Se spune că aceste spirite se întorc printre cei vii în timpul sărbătorilor de iarnă, de la Crăciun la Bobotează. Nu vin cu gânduri rele şi sunt răsplătiţi prin respectul care li se cuvine. Această credinţă se poate observa în principal la tradiţionala mască din acest timp al anului, având personajele principale Bătrânul şi Bătrâna. Dacă aceste spirite întârzie întoarcerea pe tărâmul lor, apare riscul de deveni periculoşi. Pentru a fi alungaţi, se pune usturoi la ferestrele caselor. Aceeaşi mască ce întruchipează tradiţiile povesteşte despre credinţele în puterea supranaturală a animalelor, cum ar fi ursul (simbolizând protecţia şi puterea), capra, berbecul, struţul, care sunt reprezentaţi cu măşti realiste.

joi, 20 august 2009

TURISM - Manastirea Voronet

Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este probabil cea mai cunoscuta biserica din Romania atat pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate si culori foarte intense cat si pentru sutele de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur.

Manastirea se afla pe malul unui rau, la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului. Varsta asezamantului monahal nu este cunoscuta. Legenda ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul sau in Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a pastrat promisiunea catre calugar si a construit o noua biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.

Manastirea Voronet
Manastirea Voronet - Vedere Generala din Sud-Vest

Aceasta este biserica actuala, construita pe asezamantul vechii biserici de lemn, ale carei ramasite nu se stie de cand dateaza. Noul cercetator George Bals a scris in 1920, ca biserica aceasta, la fel ca si cele construite in secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”. Strucutura si solutiile de interior in ce priveste spatiul au facut trimitere la traditia Bizantina si a Slavilor de sud.

Exteriorul cu stalpii, usile si ramele ferestrelor au dus la curentul cu influente gotice din vestul Europei. Curentul s-a raspandit din Transilvania si Polonia cu artisti care au fost invitati special pentru a construi biserici. Biserica Sfantului Gheorghe se deschide cu o inscriptie comemorativa plasata chiar la intrarea in exonartex :”Eu printul Stefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al printului Bogdan, a inceput a construi aceasta fundatie a Manastirii Voronet dedicata Sfantului si Adoratului si Marelui Martir si Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488), luna lui mai ziua 26, in lunea de dupa Pogorarea Sfantului Duh si terminata in acelasi an in luna lui septembrie pe 14.”

Manastirea Voronet
Fatada sudica, prezentand scene din vietile Sf. Nicolae si Ioan cel Nou.

Textul arata ca biserica a fost construita in mai putin de patru luni. Acest lucru ne da o idee despre nivelul profesional ridicat de constructie al acelui timp, in mod deosebit luindu-se in considerara ca Manastirea Sfantului Ioan din Suceava a fost construita exact in acelasi timp.

Manastirea Voronet, pe care Stefan cel Mare a contruit-o, include altarul, naosul cu turnul lui si pronaosul, ceea ce indica ca planul a fost identic cu cel al Bisericilor Patrauri, Sfantul Ioan si Milişăuţi. In 1547, Metropolitul Episcop de Moldova, Grigore Roşca a adaugat exonartex in partea finala de vest a bisericii. Usile de sud si nord ale exonartexului in 1547 aveau cadre dreptunghiulare ceea ce indica o perioada de tranzitie de la Gotic la Renastere. Dar, deasupra lor, pe fiecare perete este o fereastra inalta cu un viu colorat arc Gotic.

Intreaga fatada vestica este fara deschideri ceea ce indica ca intentia Mitropolitului Rosca a fost de la inceput de a o pastra pentru fresce.

Exonartexul, pe care l-am reamintit mai inainte, a fost adaugat de Metropolitanul Grigore Rosca in 1547. Acest lucru a schimbat aspectul micutei biserici, care pana atunci avea un stil aproape identic cu cel al bisericii Patrauri si Sfantul Ioan din Suceava.

Manastirea Voronet Judecata de Apoi
Judecata de Apoi, înfatisata pe fatada vestica a Bisericii „Sf. Gheorghe”

Exonartexul este un spatiu rectangular cu o bara transversala. Peretele din vest nu are deschidere, dar pe amindoi peretii laterali exista o intrare si o fereastra inalta in stil gotic. In jumatatea secolului ce a separat picturile din exonartex de cele din naos, arta moldoveneasca a evoluat de la o structura grava si riguroasa la una complexa decorativa si plina de viata. Decoratiile florale umplu toate spatiile goale si impart scene si registre si elemente arhitecturale accentuate ca nisele si arcurile. Vesmintele figurilor trec din simplu in somptuos si albul este acum plin cu vegetatie.

Manastirea Voronet

Privire de ansamblu asupra Manastirii Voronet.
Manastirea Voronet
Privire de ansamblu asupra Manastirii Voronet.
Fatada Manastirii Voronet
Detalii de pe fatada Manastirii Voronet.

marți, 18 august 2009

TURISM - Manastirea Putna

Impozanta mănăstire Putna este situată la aproape 30 de km nord-vest de Radauti, lângă râul Putna. Mănăstirea şi satul cu acelaşi nume sunt împrejmuite de dealuri împădurite şi de privelişti sălbatice. Ştefan cel Mare a construit mănăstirea ca fiind locul său de înmormântare, între anii 1466 şi 1469, iar biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost sfinţită un an mai târziu.

Manastirea Putna
Muzeul manastirii cuprinde o colectie importanta de obiecte de arta medievale, mai ales din timpul lui Stefan cel Mare si al succesorilor sai imediati.

Primul egumen a fost Arhimandritul Iosif de la Manastirea Neamt, primul centru monahal important din Moldova. Acesta a fost însoţit de către caligrafi, care au fost primii dascăli ai noii şcoli care a urmat exemplul celei din Neamţ. A început ca şcoală de retorică, logică şi gramatică pentru viitorii cronicari sau personal cleric, dar curând Putna a devenit unul din cele mai importante centre culturale ale ţinutului.

Doar la trei ani după ce mănăstirea a fost terminată, un incendiu a distrus-o, dar a fost imediat refăcută. A fost distrusă din nou, în 1653, de către armata cazacă a lui Timuş Hmelniţchi, ginerele lui Vasile Lupu. Actuala biserică a fost practic refăcută între anii 1653 şi 1662 de către Vasile Lupu şi succesorii săi. Planul bazei urmează planul edificiului original, cum s-a putut dovedi când fundaţia primei biserici a fost dezgropată, între 1968 şi 1970.

Manastirea Putna
Mormantul lui Stefan cel Mare din manastirea Putna.

Ştefan cel Mare a domnit o jumătate de veac, între 1457-1504. Şi-a câştigat porecla de „Mare” pentru numeroasele sale victorii militare împotriva turcilor infideli. De asemenea, este faimos prin construirea şi prin influenţarea construirii a numeroase biserici şi mănăstiri în toată Moldova. Se spune că a zidit câte un edificiu religios după fiecare victorie militară importantă. În mănăstirea Putna, se află mormântul domnitorului Ştefan cel Mare, precum şi a altor membri ai familiei. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Ondulaţia statuii şi capacul mormântului sunt dovezi ale spiritului artiştilor moldoveni din vremea lui Ştefan cel Mare.

Manastirea Putna
Muzeul manastirii Putna.

Biserica era neobişnuit de mare pentru vremea sa, dar explicaţia era că ea a fost construită pentru a fi loc de înmormântate pentru domnitor, familia acestuia şi succesori. Pereţii subţiri sunt făcuţi din blocuri masive de piatră şi 12 stâlpi sprijină pereţii. În construcţia originală, aceştia erau doar 6 şi alţi 6 au fost adăugaţi în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea.

Manastirea Putna
Intreaga aripa sudica a manastirii a fost refacuta pentru a adaposti o cameră mare de conferinte.

Deşi biserica actuală urmează planul edificiului unei biserici moldoveneşti tipice din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, ea are multe particularităţi arhitecturale şi decorative care sunt tipice bisericilor din secolul al XVII-lea. Pereţii exteriori nu mai au faţadele netede din timpurile anterioare, ci două rânduri de arcade nelustruite înconjoară clădirea, cele mici deasupra frânghiei întoarse din piatră, iar cele înalte dedesubtul ei. Motivul acesta – al frânghiei răsucite – a fost prima dată întâlnit la bisericam Manastirii Dragomirna, în 1609.
Ferestrele înalte ale exonartexului, trei pe faţada vestică şi câte una pe cea nordică şi cea sudică, urmează forma şi mărimea arcadelor mate şi înalte. Părţile lor superioare sunt decorate cu motive decorative complexe din piatră gravată. Toate celelalte ferestre sunt mult mai mici, cu bolte ascuţite şi cu chenare pătrate din piatră sculptată. De obicei, era câte o fereastră pe fiecare absidă, dar aici sunt câte trei ferestre pentru fiecare absidă, o altă influenţă târzie. De asemenea, turla diferă de cele tradiţionale, ea având două etaje. În partea inferioară octagonală, se află câte o ferestruică pe fiecare latură cu câte un pilastru în stil baroc răsucit între ele. În partea superioară şi mai îngustă, se află cele patru ferestre obişnuite. Intrarea prin biserică se face prin două uşi laterale. Două bolţi în cruce cuprind exonartexul, care este o cameră nepictată, plină de lumină datorită celor cinci mari ferestre. Este posibil ca exonartexul să fi fost adăugat în construcţie ulterior, în secolul al XVII-lea. Pe peretele estic, s-au descoperit urme ale picturilor murale, însă în zone care nu mai sunt vizibile: sub actualul etaj şi în pod, sub bolţi.

Manastirea Putna

Vedere asupra bisericii din sud-vest.

Manastirea Putna
Catapeteasma de la Putna.

duminică, 2 august 2009

TURISM - Concediu

Gata! De luni - pauza. Plec prin tara, sa adun povestiri pentru aici. De fapt nu de asta plec, ci ca sa vad locuri la care nu am mai ajuns pana acum. Bucovina. Maramures. Nordul Moldovei.
Ne revedem cu forte proaspete peste cateva zile