Arhitectura bine păstrată, reparată şi uşor modificată în timpul secolului al XVIII-lea şi picturile interioare făcute la sfârşitul aceluiaşi secol îndreptăţesc prezenţa bisericii în Lista Internaţională a Moştenirilor a UNESCO. Acoperişul principal prezintă două mari streşini, iar acoperişul uşor inferior al altarului are doar un singur rând de streşini. Deasupra pronaosului se află o turlă solidă, pătrată, cu un balcon pătrat şi o spirală înaltă şi conică. Biserica era una destul de mare pentru secolul al XVII-lea, ceea ce indică faptul că parohia era destul de mare ea însăşi. Edificiul a fost construit pe o colină, în partea opusă a râului şi a celei mai mari biserici din Ieud Şes.
Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul iconografic e special şi impresionant. Sceneşe sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine. Nici un colţ al bisericii nu a rămas nepictat. Inscripţii sunt scrie în română, cu caractere chirilice.
Alexandru Ponehalschi, un cunoscut pictor de biserici şi icoane care a deschis o şcoală artistică în Maramureş, s-a ocupat de acest edificiu în 1782. A fost foarte înrădăcinat în tradiţiile artei bizantine, combinând spontaneitate artei folclorice cu elemente ale barocului vestic. În afara acestor influenţe aparent opuse, Ponehalschi a reuşit să-şi creeze propriul stil, iar pereţii bisericii din Dealul Ieudului au fost consideraţi în general apogeul carierei sale.
Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul iconografic e special şi impresionant. Scenele sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu