Lacu Rosu
Lacu Rosu este un lac de baraj natural, situat la poalele Muntilor Hasmasu Mare, in apropiere de orasul Gheorgheni, din judetul Harghita. Este cel mai mare lac natural montan din Romania numele provenind de la Paraul Rosu, care traverseaza straturi de culoare rosie, cu oxizi si hidroxizi din fier.
Pe vremea lui Ceausescu, cele doua minuni erau destinatii turistice obligatorii pentru concediile itinerante prin tara.
Lacul pare intunecat si amenintator, cioturile ce ies din apa lasând impresia ca o civilizatie lacustra si-a gasit sfârsitul cu numai câtiva ani inainte sa treci pe acolo. Cârduri de rate trec nestingherite pe lânga tine daca te aventurezi cu barca pe apa. Motiv suficient sa dai la rame cam 10 minute, la concurs cu macanitoarele, cât sa te departezi de mal si sa observi civilizatia de la distanta.
Lacul Rosu s-a format relativ recent, intr-o zi din luna iulie 1837. Atunci, dupa o serie de furtuni si ploi torentiale, din Muntele Ucigasu s-a desprins o bucata si a blocat pârâul Licas, pârâul Oii si paraul Rosu.
Martori actuali ai calamitatii naturale de atunci sunt cioatele de molid ramase in apa. Reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, prezenta aluviunilor rosiatice aduse indeosebi de pârâul Rosu si calcarele roscate din jurul sau i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu.
Abia in 1857, trei turisti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiti si fermecati de frumusetea salbatica a privelis tei montane si a lacului. Au povestit tuturor ca au descoperit un colt din paradis. De atunci, atrasi de frumusetea naturala a lacului, de bogatia faunei, florei, numerosi turisti au strabatut potecile acestei regiuni.
In 1910 a inceput construirea drumului din Gheorgheni pâna la Lacu Rosu, realizat pâna in locul numit „Gâtul Iadului", si numai in 1937 s-a terminat drumul care leaga Transilvania de Moldova.
Imprejurimile lacului au o fauna si o flora foarte bogata, predomina padurile de conifere in amestec cu alunul, salcia de munte, pe versantii din preajma cresc bradul alb, paltinul si plopul de munte iar dintre animale vietuiesc rasul, capra neagra ,lupi, cerbi mistreti.
Cheile Bicazului
In aval de Lacu Rosu incep Cheile Bicazului, chei in Carpatii Orientali, pe valea raului Bicaz, care fac legatura intre Transilvania si Moldova. Are o lungime de 8 km de la Lacu Rosu pana la satul Bicazul Ardelean. Peretii de calcar ai Cheilor Bicazului sunt un rezultat al fierestruirii lor de catre apele repezi ale Bicazului.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas care are ca arii protejate: Lacu Rosu, Cheile Bicazului, Hasmasul Mare.
Drumul din Cheile Bicazului este format din serpentine ametitoare. Peretii de calcar ai stancilor ascund pesteri (precum Pestera Neagra si Pestera Cascada) cat si avene ( Licas, Avenul cu trei intrari).
Pe parcursul serpentinelor din Chei exista mici magazine cu suveniruri, produse lucrate de artizanii romani si de cei maghiari din zona.
Barajul de la Bicaz si lacul artificial "Izvorul Muntelui"
O alta atractie turistica este si Lacul de acumulare" Izvorul Muntelui" (35km lungime pe o suprafata de 33 km2), cunoscut si sub numele de "Lacul Bicaz". Acesta este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe raurile interioare din Romania, fiind situat pe cursul superior al raului Bistrita. Locul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, adevarat gigant cu o înaltime de 127 m, a carei ridicare a cerut excavarea a mai mult de 170.000 m3 de stânca. Din el se alimenteaza centrala hidroenergetica Bicaz-Stejaru.
Lucrarile de constructie la amenajarea hidro-energetica au inceput in luna noiembrie a anului 1950 an in care a fost aprobat planul de electrificare al tarii. Costurile realizarii proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei ( bani socotiti la valoarea de atunci) si au insemnat pierderea a sute de vieti omenesti in timpul lucrarilor. Aici au muncit mii de detinuti ( majoritatea lor, in primii ani de santier, au fost detinuti politici cu inalta pregatire de specialitate) militari in termen si brigaderi.
Pentru realizarea constructiei au trebuit stramutate aproape 20 de sate. Doua dintre acestea , Rapciunita si Carnei, au disparut in totalitate. Au fost stramutati peste 18000 de locuitori din aproape 2300 de gospodarii.
Portul turistic Bicaz, de unde pleaca ambarcatiuni pentru plimbari de agrement, popasurile turistice din zona si in apropiere Izvorul Muntelui (797 m alt.) Au transformat intreaga zona intr-un centru de mare civilizatie turistica.
In orasul Bicaz este deschis un muzeu cu exponate oglindind constructiile hidroenergetice de pe valea Bistritei.
Legende
Prima legenda spune ca traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus la targ, la Gheorgheni si acolo a intalnit un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flacaul a fost luat in armata. Fata il tot astepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Era intr-o duminica, dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care repezindu-se la ea a ridic-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete , unde locuia. I-a promis fetei si aur si argint numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si voia sa o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munti, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala maturand tot ce intalnea in cale. Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacu Rosu (Ucigasul).
A doua legenda spune ca pe pajistea dintre versantii muntilor a fost stana Ciobanii. Acestia, vazand apropierea furtunii, au incercat sa se refugieze, dar muntele ucigas, darmandu-se, i-a ingropat impreuna cu oile.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu