Alexandru cel Bun a construit prima mănăstire în Moldoviţa pe malurile râului cu acelaşi nume, la începutul secolului al XV-lea. Locul ales era departe de sate, în mijlocul pădurii. A donat pământuri şi sclavi tătarilor, iar prima comunitate din jur fusese creată. Prima atestare a mănăstirii este din anul 1402, iar cele ulterioare sunt mărturii ale donaţiilor făcute. Totuşi, nu există nici o atestare care să arate când sau cum a fost distrusă mănăstirea, dar este posibil ca un cutremur să o fi nimicit la începutul celui de-al XVI-lea veac.
Doar ruine ale pietrelor de la bază rămân din prima biserică. Aceasta a fost zidită din mari blocuri de piatră, urmând un plan triconc, cu trei arcade. La început, prezenta doar altarul, naosul şi un îngust pronaos. Când comunitatea monahală s-a mărit, un al doilea pronaos, mult mai mare, a fost construit la capătul vestic al edificiului. Ca şi în cazul altor mănăstiri construite în timpul primului veac al existenţei Moldovei, cum ar fi Probota şiHumor, Moldoviţa a fost fondată din nou de Petru Rareş. Noua biserică a fost ridicată în 1532, într-un alt loc, la câteva sute de metri mai sus de râu.
Aşa cum o confirmă şi inscripţia comemorativă aflată pe faţada sudică a bisericii, în partea stângă a intrării, Petru Rareş este cel care a fondat Biserica „Buna Vestire”. Biserica este construită pe un obişnuit plan triconc cu trei bolţi, plan folosit la toate construcţiile monahale. Planul este dezvoltat longitudinal şi prezintă, în afara altarului, naosului şi pronaosului, camera mormintelor şi un exonartex. Un graţios turn octagonal cu patru ferestre acoperă naosul şi o mică vistierie a fost construită deasupra camerei mormintelor. Trăsătura distinctivă este exonartexul cu largi deschideri, construit după modelul Bisericii din Humor. Faţadele mari sunt netede, cu excepţia unui şir de mici firide, care înconjoară întreaga biserică. Cele trei bolţi sunt decorate cu nişe înalte, care aproape ajung până la streaşină. Cele patru ferestre mari din pronaos au făcut bolţile gotice şi motivele decorative mai ascuţite în partea superioară. Celelalte cinci ferestre sunt mult mai mici, cu arcuri mai puţin ascuţite şi un cadru pătrat cu mire în cruce.
Biserica a fost pictată în 1537, atât în interior, cât şi în exterior. Diferenţele de stil semnificative între scene variate indică faptul că trebuie să fi muncit mai mulţi pictori la Moldoviţa. În 1607 Episcopul de Rădăuţi Efrem a decis construirea solidă a incintei cu trei turnuri. Cel de la intrare şi cel din colţul sud-estic sunt pătrate, dar cel din colţul nord-estic este rotund. O poartă arcuită conduce către turnul de la poartă şi mai apoi către aşezământul monahal. Bolta porţii este decorată cu rozete sculptate în piatră. În partea nord-vestică a bisericii se află o clădire de două etaje, fosta clisiarniţă sau vistierie. Actualmente clădirea este muzeul mănăstirii. Colecţia include broderii, cărţi liturgice, descoperiri arheologice şi scaunul lui Petru Rareş. Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire” s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile bucovinene. Mai ales în faţadele sudică şi estică există picturi care nu au fost şterse de trecerea timpului şi care sunt capabile să arate cât de luminoase erau faţadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareş.
Chiar sub streşini, sunt 105 nişe, fiecare cu un înger pictat. Pe pilonul vestic, în partea stângă a intrării şi pe înalta deschizătură a faţadei sudice, sunt trei Sfinţi militari pe cai care stau în picioarele dinapoi şi cu o sabie sau o suliţă în mâini. Cel mai sus se află Sf. Gheorghe, apoi Sf. Dumitru şi Sf. Mercurius.
Ca de obicei, pe faţada sudică, se află cântecul religios Acatistul. Cele 24 de strofe ale imnului acoperă patru catastifuri. Primele sunt cele 12 strofe istorice care relatează naşterea lui Hristos: Buna Vestire, Zămislirea, Fecioara Maria o cunoaşte pe Sfânta Elizabeta, Îndoiala lui Iosif, Naşterea lui Iisus, Calea celor trei magi la Bethleem, Adorarea Magilor, Întoarcerea Magilor, Fuga în Egipt şi Aducerea lui Iisus la templu.
Pictura interioara nu se abate de la traditie, însa Rastignirea (naos) e socotita cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei. În apsida altarului scena Cina cea de Taina Îl are pe Iisus în centru. Bogatia elementelor figurative si decorative sunt impresionante la Fecioara Oranta din bolta pronaosului, ca si la Maica Domnului Înduratoare din timpanul portalului. Culoarea specifica Manastirii Moldovita este galbenul.
Muzeul manastirii pastreaza manuscrise din secolul al XV-lea în care se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala în general.
Cele mai valoroase manuscrise sunt cele din secolul al XV-lea - adevarate comori de cultura si arta feudala, astazi pastrate în biblioteca Manastirii Dragomirna. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) si o Psaltire (1614). Manastirea Moldovita este unul dintre putinele monumente care mai detine ansambluri originale de mobilier sculptat. Jiltul domnesc din vremea lui Petru Rares (secolul al XVI-lea) este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova, în buna vecinatate cu broderiile daruite de Voievodul Stefan cel Mare (secolul al XV-lea).
Desi zilnic se perinda sute, chiar mii de oameni, maicile care vietuiesc în manastire îsi fac simtita prezenta la modul cel mai discret cu putinta. Fie ca lucreaza în gospodarie, la atelierele de pictura, la cele de broderie, cos la frumoasele vesminte bisericesti ori îsi pun tot talentul în realizarea icoanelor în miniatura din praf de portelan, totul se desfasoara în buna rânduiala. Au comportamentul si chipul monahului de la munte, tacut, cu capul plecat a smerenie si ochii îndreptati spre pamânt. Ridica privirile doar când îsi împreuneaza mâinile la rugaciune si fixeaza chipurile icoanelor, în murmur de „Aleluia“.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu