Manastirea Dealu se numara printre cele mai remarcante edificii arhitectonice din tara noastra. Inaltata intr-o perioada de mare inflorire artistica (secolul al XVI-lea), biserica reflecta atat din punct de vedere structural cat si sub aspectul plasticii decorative, aportul creator adus de mesterii autohtoni la promovarea arhitecturii romanesti.
Manastirea a fost ridicata de catre voievodul Radu cel Mare (1495-1508) si se afla situata in apropiere de Targoviste (vechea capitala a Tarii Romanesti) la nord-vest de oras, pe malul opus al vaii Ialomitei, la circa 4 km. In prezent este o manastire de maici avand hramul Sf. Nicolae la biserica mare si Acoperamantul Maicii Domnului la paraclis.
Numele sub care manastirea este atestata, inca de la inceputul existentei sale si pana astazi, se datoreaza situarii sale geografice; astfel, lacasul este frecvent amintit in izvoarele medievale in forma " Biserica Sf. Nicolae din Deal" sau "Biserica de la Dealu".
Lacasul de la Dealu a fost inca de la primele inceputuri necropola domneasca, probabil, datorita situarii sale in apropierea orasului Targoviste servind, totodata, in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea ca loc de detentie pentru persoanele pedepsite de domnie. Dupa secularizarea averilor manastiresti, in 1863, contructiile de la Dealu au fost ocupate de diferite institutii ale statului. In timpul Razboiului de Independenta din 1877 a functionat, la manastire, un lagar pentru un detasament de prizonieri turci, iar din 1879 si pana la 1883 aici si-a avut sediul Scoala divizionara de ofiteri.
Singura podoaba, din incinta acestei manastiri, care a strabatut peste vremi este biserica, al carui aspect exterior, impunator si atractiv, retine indelung privirile vizitatorilor. Lacasul a fost conceput dupa tipul traditional de constructie cunoscuta in Tara Romaneasca, din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, de la zidirea manastirilor Vodita, Cozia, caruia mesterii localnici, printr-o iscusita prelucrare i-au adus insemnate schimbari inovatoare.
Biserica este construita din caramida si mortar, cu ziduri trainice ce depasesc un metru grosime impresionante fiind si proportiile lacasului.
Altarul, heptagonal in exterior si semicircular in interior este boltit in forma de semiacolata prelungita cu un leagan. Incaperea e delimitata de naos print-o tampla din lemn sculptat, facuta de curand dupa modelul aceleia de la biserica episcopala din Arges. In dreptul ei zidul prezinta o retragere pe ambele laturi, care se termina la limitele celor doua arce adosate peretilor de la nord si sud din naos. Pe latura de est se profileaza un brau lat de piatra, cu un motiv decorativ, ce serveste drept banca sau piedestal pentru obiecte.
Naosul are pe laturile de la sud si nord doua abside circulare in partea dinauntru si pentagonale in exterior boltite de asemenea cu o semiacolata. El este despartit de pronaos printr-un perete in care se pastreaza un ancadrament de marmura ornamentat, asemanator celui da la usa de la intrare in biserica.
Pronaosul de forma unei prisme dreptunghiulare este impartit printr-un arc dublu transversal, in doua parti inegale. Pe pronaos sunt inaltate doua turle asezate de o parte si de alta a axului longitudinal al bisericii, solutie folosita pentru prima oara in arhitectura munteneasca.
In exterior, plastica decorativa este cu totul noua pentru edificiile din tara romaneasca din acea epoca.
Un moment important in viata manastirii l-a constituit aducera in incinta lacasului a tipografiei domnesti mutata mai apoi in Targoviste. In afara de manuscrise si tiparituri, la manastirea Dealu s-au pastrat foarte putine obiecte dintre cele daruite de ctitori, in demersul vremurilor cauza fiind jafurile repetate ale trupelor straine. Astazi la biserica se poate vedea o cruce mare din lemn de pret sculptat, ferecata in argint aurit, daruita de Matei Basarab in 1648- 1649.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu