TURISM - Biserica Sfantu Silvestru, Bucuresti

Biserica Sfântul Silvestru este un lăcaş de cult ortodox din Bucureşti, situată pe strada Silvestru, în sectorul 2. În anul 2007, la 30 septembrie, Biserica Sfântul Silvestru a împlinit 100 de ani în forma actuală. Aici a slujit Părintele Galeriu, din 1974. până la decesul său, în 2003.



Conform pisaniei datate 15 iunie 1743, o biserică mai veche a fost zidită de către Jupân Pârvu boiangiul şi jupâneasa Stanca în mahalaua Silvestrului. Cutremurul din 1802 afectează lăcaşul de cult, iar reparaţiile sunt suportate de Stanca, nepoata jupânesei Stanca. Cutremurul din 1838 demolează complet vechiul edificiu şi biserica a fost reclădita de Ilie Dimitrie şi fraţii săi Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu şi alţii, şi inaugurată la data de 15 martie 1839. Edificiului i se adaugă "tâmpla bisericii", ridicată de Chircol "săpătorul de tâmple". Turnul clopotniţei, pe sub care trece Strada Oltarului, este datat 1879. Între 1904 şi 1907 este reconstruită şi mărită actuala biserică, prin grija preotului Chiriac Bidoianul şi a epitropilor Ion Procopie Dumitrescu. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Paul Petricu, iar lucrările au fost conduse de arhitectul Costin Petrescu. Din aceasta perioadă datează şi numeroase piese de mobilier ce poartă efigia Bisericii Sfântul Silvestru şi care sunt executate de C. Babic. În 1925, biserica primeşte hramul Sfântul Silvestru.



Hramul principal al bisericii este Adormirea Maicii Domnului, prăznuită la 15 august. Cu toate acestea, biserica este cunoscută în principal pentru cel de-al doilea hram al său, Sfântul Silvestru, Episcopul Romei, prăznuit la 2 ianuarie şi ale cărui moaşte sunt păstrate aici.

În urma unei vizite ecumenice din octombrie 2002, efectuate la Sfântul Scaun de către P.F.P Patriarh Teoctist, au fost aduse fragmente din moaştele Sfântului Silvestru păstrate la Catedrala San Giovani in Laterno, dăruite de către Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei. Moaştele au fost aduse în Biserica Sfântul Silvestru la data de 3 noiembrie 2002.

Lungimea bisericii reconstruite la 1907 depaşeşte 25 de metri, pronaosul fiind extins peste mormintele primilor ctitori. Peste pronaos se află două turnuri cu tambur răsucit, dupa modelul turlelor manastirii Curtea de Arges. Deasupra naosului se înaltă turla principală.



Pictura este realizată în stil neo-bizantin cu multe ornamente şi decoraţii florale de către maestrul Costin Petrescu. Catapeteasma, deşi făcută în 1839 de meşterul Chircol, îşi recapată acum strălucirea, fiind poleită şi pictată din nou de Costin Petrescu.

Cele cinci arcade sunt susţinute de coloane dispuse câte patru pe fiecare parte. Pe prima arcadă, cea de la sfântul altar, se poate citi îndemnul “Sus sa avem inimile”. Cele două candelabre, cu coroana regală la partea superioară, sunt executate cu contribuţia fostului epitrop Teodor Simeon Puzakoff.



Mobilierul – alcătuit din doua scaune arhiereşti, strănile din naos si pronaos, doua străni ale cântareţilor şi amvonul – a fost executat sculptorul C.M. Babic din lemn de stejar şi este datat 1906. Mozaicul, policrom, ce acoperă întreaga suprafaţă a bisericii, este realizat de către Tamasini.