TURISM - Catedrala Patriarhala din Bucuresti

Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal si Palatul Patriarhiei constituie un ansamblu de prima insemnatate al Bucurestilor, care-si are inceputurile in vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea ctitorita in 1656 de voievodul Tarii Romanesti, Constantin Serban Basarab (1654-1658).

Intre anii 1656-1658, Serban Basarab a construit atat resedinta cat si catedrala patriarhala. Paraclisul reprezinta partea cea mai veche a resedintei. Ulterior, mitropolitii Munteniei si patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane au efectuat lucrari de extindere.

Biserica cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena" a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau.

Sfantul locas a fost pictat pentru prima data in 1665, in timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Acelasi domnitor a hotarat, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca manastirea sa devina resedinta mitropolitana.

De fapt, mitropolitul Stefan isi stabilise deja aici resedinta inca de prin anul 1661. In 1925, cand Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, resedinta mitropolitana a devenit resedinta patriarhala si biserica mitropolitana a devenit Catedrala Patriarhala.

In decursul timpului, Catedrala si Palatul cu paraclisul sau au fost reparate, s-au facut extinderi si transformari, dintre care cele mai importante lucrari au avut loc in anii 1792-1799 (initiate de mitropolitii Filaret al II-lea si Dositei Filitti), 1834-1839 (initiate de mitropolitul Grigorie Dascalul si terminate dupa moartea sa), 1932-1935 (initiate de patriarhul Miron Cristea), 1960-1962 (initiate de patriarhul Justinian Marina, proiectant arh. Paul E. Miclescu), precum si in anii 1989 si 2000-2001, acestea din urma cu binecuvantarea si cu inalta purtare de grija a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist.

Catedrala si-a recapatat forma initiala in urma restaurarii realizate intre 1960-1962 din initiativa patriarhului Justinian Marina. E a a fost construita dupa modelul arhitectural al bisericii Manastirii Curtea de Arges, zidita de domnitorul Neagoe Basarab.

Ca si aceasta, este compusa din altar si naos, inscriind in plan o forma treflata, dintr-un pronaos supralargit, sprijinit pe coloane din piatra, de sectiune octagonala, prevazute, la partea superioara, cu remarcabile capiteluri sculptate in maniera compozita si poleite, iar in elevatie prezinta aceleasi patru turle prismatice.

Coloanele de piatra din pronaos, poligonale si cu muchiile profilate, au capitelele sculptate si poleite. Prezenta lor atesta o alta asemanare cu ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges. La exterior, fatadele Catedralei sunt delimitate de jur imprejur in doua registre printr-un brau de piatra dispus cvasimedian.

Monumentul bucurestean este, insa, de proportii mai ample decat modelul sau de la Curtea de Arges. In pridvor, deasupra usii de la intrare, se afla icoana praznicar cu Sfintii Imparati Constantin si Elena, pictata in 1665.

Pictura murala actuala, in maniera neobizantina, a fost realizata de Dimitrie Belizarie, intre anii 1932-1935, inlocuind-o pe cea de factura neoclasica a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusa, la randul ei, peste un strat pictural mai vechi).

Catapeteasma, ornamentata cu o sculptura filigrana poleita in aur, este de o frumusete deosebita, la fel si Usile Imparatesti lucrate in email de Otilia Oteteleseanu in 1961-1964, la atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei Romane. Icoanele imparatesti ale tamplei au fost lucrate in email tot de Otilia Otetelesanu intre 1961-1964, in atelierele Patriarhiei.

Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, asezate intr-o frumoasa racla de argint, au fost aduse in Catedrala din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunarii, la 13 iulie 1774, de catre mitropolitul Grigorie II (1760-1787). Sfantul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al orasului Bucuresti, iar ziua sa de praznuire (27 octombrie) este, in fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credinciosilor din intreaga tara.

In partea dreapta a pronaosului sunt mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Romane: Miron Cristea (1868-1939), Nicodim (1864-1948) si Justin Moisescu (1910-1986).

La rasarit de altarul catedralei se afla clopotnita ridicata de voievodul Constantin Brancoveanu in 1698 si restaurata in 1956-1958, precum si coloana cu inscriptii, de forma rotunda, realizata in memoria mitropolitilor Teodosie (+1708) si Stefan al II-lea (+1738), ale caror morminte s-au aflat, initial, in acest loc.

La nord de Catedrala au fost instalate in 1959, sub forma unui ansamblul numit "Troita", trei cruci de piatra, dintre care cea mare, provenita de la Salatruc-Arges, dateaza din vremea domnitorului Petru Cercel (1583-1585), iar celelalte dateaza din 1617 si, respectiv, 1644.

In complexul catedralei se gasesc:

1. Clopotnita (la rasarit) construita de Constantin Brancoveanu in 1698.

2. Monumentul funerar in forma de stalp rotund din dreptul altarului aminteste prin inscriptii originale decesul mitropolitilor Teodosie (+1708) si Stefan Ilie (+1738).

3. Palatul Patriarhal conceput intr-o prima faza ca staretie si dezvoltat ulterior dupa stabilirea aici a resedintei mitropolitane in 1668. Aspectul lui actual se datoreaza amplificarilor si infrumusetarilor intreprinse in vremea patriarhilor Miron si Justinian, precum si in timpul actualei arhipastoriri a Prea Fericitului Patriarh Teoctist.

4. Paraclisul Palatului Patriarhal, ridicat, intr-o prima etapa, probabil, in timpul domniei lui Gheorghe Duca, terminat si infrumusetat in 1723, prin purtarea de grija a domnitorului Nicolae Mavrocordat si mitropolitului Daniil (1719-1731).

5. Cele 3 cruci din piatra - Troita - aduse si asezate langa catedrala in anul 1959. Cea mai mare este considerata a fi a domnitorului Petru Cercel (1583-1585), iar celelalte doua sunt una din 1617, iar alta din 1644.

Informatiile sunt preluate de aici.